Începutul m-a cam dezamăgit. De unde ideea asta de figurine de ciocolată care închipuiesc "tabloul" de Crăciun? Mă rog, o fi fost poate în România, că mai nou acolo se pare că este "țara tuturor posibilităților"...
după ce mă tratez cu o cafea, să mă mai trezesc din nesimțirea asta yankee, sper să pot urmări cu mai mult interes acel interviu al Mihaelei Helmis cu Sorin Dumitrescu.
***
Da, până să revin la Mihaela Helmis, am dat peste un interviu aniversar:
Sorin Dumitrescu la 65 ani.
Interviu luat de Petre Mihai Băcanu (n-am mai auzit de el de un car de ani!!) și publicat in ziarul Timpul la 16 Martie 2011.
Mi-a rezonat plăcut (oare de ce?) această mărturie despre începuturile sale ca pictor de icoane:
Când ați început să pictați icoane?
Din păcate, abia în jurul vârstei de 40 de ani! Dar întotdeauna cu un alt entuziasm, altul decât entuziasmul creativității curente. Te împinge să faci icoane o altfel de simțire, o simțire în fine, deplină, completă și îndrituită. Asceții o numesc simțire înțelegătoare. Fără ea, nu se pot face icoane adevărate.
http://www.ziarultimpul.ro/articole/...ape-20-de-ani/
***
Despre Icoana Nașterii Domnului : Oare de ce apar acolo tocmai boul și măgarul, și nu alte animale? de asta nu s-a discutat, sau poate mi-a scăpat mie.