[TINERI PENTRU ROMANIA]

MĂREŢIA SUFLETEASCĂ

Omul nu-şi dă adevărata măsură prin forţa trupului, prin avere sau prin geniu ci prin măreţia sufletului. Astfel şi cel mai umil dintre oameni, dacă are măreţie sufletească, poate realiza lucruri extraordinare. Astfel şi cel mai neînsemnat soldat devine erou.
Vaslui 10 ianuarie 1475. Se face ziuă. Armatele stau faţă în faţă. Stindardele se desfăşoară în vânt, panaşele flutură pe coifuri, fierul şi aurul scânteiază. Călare pe cal Ştefan trece printre ai săi şi le vorbeşte. Pe chip îi străluceşte o lumină tainică şi îngerul victoriei îl învăluie nevăzut cu aripile sale.
În scurt timp se lasă o tăcere adâncă: oastea îngenunchează înălţând rugă către acela care l-a doborât pe Goliat prin mâna lui David. Deodată goarna sună, ostaşii se ridică şi însufleţiţi de Dumnezeul armatelor pornesc la luptă. 40.000 de români, cei mai mulţi ţărani sau ciobani, fac una cu pământul 120.000 de turci, cei mai mulţi soldaţi căliţi în lupte. Chiar cronicarii turci recunosc că rareori s-a văzut o înfrângere mai dezastruoasă.

Mihail Gh. Bujor (Ghebu)