[TINERI PENTRU ROMANIA]

LIMBAJ, RELIGIE, TRADIŢIE

Naţiune înseamnă etimologic urmaşii, descendenţii unei familii.
Naţiunea e familia în mare, în deplina sa dezvoltare, familia e Naţiunea în germene.

Copilul primeşte de la mamă hrana şi îngrijirea necesară dezvoltării sale psihice şi fizice.
Mama e şi aceea care-i cultivă copilului facultăţile intelectuale şi morale.
Pentru a ajunge la sufletul copilului său mama se foloseşte de cuvânt.
Limbajul, vorbirea se dezvoltă în familie şi sunt transmise de către mamă.
Copilul va vorbi limba mamei şi la rândul său o va transmite urmaşilor săi.
Limba vorbită de o Naţiune e prima condiţie necesară unităţii şi existenţei ei.

Copilul creşte, limba i se dezleagă şi inteligeţa i se dezvoltă. În inima sa sentimentele, pasiunile se agită. O lume mai mare decât cea pe care a cunoscut-o în familie i se dezvăluie.
Pentru a intra în această lume copilul are nevoie de un sprijin moral ferm. Cuvântul nu e prin el însuşi înţelepciune. Gândurile, pasiunile îl vor antrena când într-o parte când în alta. Inteligenţa sa, lăsată în voia ei, va deveni jucăria pasiunilor sale.
Ceea ce susţine inteligenţa sunt principiile.
Cel care va insufla copilului aceste pricipii care vor face din el un om cinstit, un bun cetăţean, un bun creştin e tatăl. Nevoii pe care o are copilul de a crede tatăl îi răspunde cu puterea de a afirma. Astfel credinţa se naşte în sufletul copilului.
A doua condiţie necesară unităţii şi existenţei unei Naţiuni e unitatea de credinţă, religia strămoşilor.

Copilul plecând din famile nu duce cu el doar limba maternă, principiile şi credinţa tatălui său.
El a crescut împreună cu fraţii şi surorile sale, între ei s-au stabilit relaţii care nu vor dispare când fiecare va merge la casa lui. Aceste relaţii, aceste obiceiuri dobândite sub privirea şi îndrumarea părinţilor vor deveni dezvoltându-se tradiţie.
A treia condiţie necesară unităţii şi existenţei unei Naţiuni e păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor.

Deci o Naţiune poate fi unitară şi poate exista dacă vorbeşte aceeaşi limbă, dacă are aceeaşi religie şi dacă îşi păstrează tradiţiile şi obiceiurile.
Vorbim aceeaşi limbă, suntem în proporţie de 90% creştin ortodocşi, ne-am păstrat tradiţiile şi oboceiurile.
Avem toate motivele să privim viitorul cu încredere.

Mareş Răzvan