Citat:
În prealabil postat de mirelat
|
Cautam demult un topic pe tema asta :)
Parerea mea e ca noi oamenii obisnuiti, chiar suntem ca niste nebuni.
Ma gandesc la Sfinti si alte persoane inzestrate care inving legile gravitatiei, trec prin pereti, nu mai simt durerea (de ex. cei trei tineri din cuptorul cu foc) - bineinteles iti trebuie o credinta 'nebuna' ca sa crezi in aceste minuni cu toata fiinta ta. Dar oare asta nu inseamna ca noi avem iluzia a ceva ce pare real, dar care, de fapt, nu este? Oare nu intra si in atributiile omului calitatea de a fi zburator, de a transcende materia, a face lucruri imposibile? Eu cred ca toti oamenii avem aceste inzestrari, - si tu, si eu, si cherub, si annajanette, doar ca nu vrem sa apasam pe 'buton', ne e jena sa iesim din insusirile si "standardele" lumii acesteia.
Voi cand cititi de Sfinti care se ridicau de la pamant, ce sentimente va incearca? Credeti cu adevarat ca sunt posibile aceste lucruri? Nu va insulta putin ratiunea, faptul ca un om ar putea sa se ridice de la pamant, fara "aripi de ceara", fara sfori trase de undeva de sus, fara vreo iluzie optica? Sau sa treaca prin ziduri? Exista vreo explicatie LOGICA, 'palpabila' pentru astfel de lucruri?
Toate astea -zic eu- ar trebui sa ne puna serios pe ganduri cu privire la ce este "materia".