Multumim, Mihai, pentru parerea ta despre Sfinti, Sfinte Sinoduri, etc.
Cred insa ca stii, ca in materie de ceea ce e sfant, parerea personala nu prea are mare valoare, daca cel care se exprima nu e el insusi sfant si vorbeste inspirat de Duhul Sfant, adica dintr-o experiere personala a lui Dumnezeu.

Oare nu stii ca vom da socoteala de cuvintele noastre si ca orice pacat se iarta, mai putin pacatul impotriva Duhului Sfant?!? A te indoi de Sfinti si Sfintele Sinoade se inscrie in randul pacatelor impotriva Duhului Sfant.
Ma cutremur la gandul ca cineva poate avea asemenea indrazneala!
Asa ca te rog spre binele tau sa nu te mai exprimi la adresa Sfintilor si a tot ce e sfant, fara a fi in cunostinta de cauza, ca e pacat si iti faci doar tie rau.

La "Pravalia cu carti" din Constanta am cumparat de curand o carte f buna, pe care v-o recomand cu caldura:
"Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa" de Hieratheos Vlachos. In aceasta carte se explica procesul de vindecare si indumnezeire al omului si harismele primite de cel, care a parcurs drumul pana la capat.

Si iar si iar recomand "Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev", care prezinta vietile unor sfinti din sec.V si harismele lor. O carte minunata si impresionanta prin descrierea sacrificiilor pe care iubitorii de Dumnezeu le-au adus, nesocotindu-se pe sine, caci dragostea pentru Dumnezeu inseamna sacrificiu de buna voie.
Credeti ca Dumnezeu a ramas insensibil la asa dovada de dragoste din partea acestora? Nici decum.

Iata deci ce inseamna a fi sfant! Sa ne straduim si noi sa fim sfinti, sa ajungem sa-L vedem pe Dumnezeu si atunci sa ne exprimam parerile personale despre ceea ce inseamna a fi sfant. Pana atunci, sa spunem si noi ceea ce au spus cei, care L-au vazut pe Dumnezeu si I-au simtit dragostea nemarginita.

Iarta-ma ca am indraznit sa iti scriu aceste lucruri, dar cam multa parere personala si inadvertente in raspunsurile tale.
Special am venit cu doua lucrari datate cu mult timp inainte de Marea Schisma!