[Krautrock]

În prealabil postat de Moroco

A huli înseamnă nu numai că nu crezi în Dumnezeu, că nu asculţi de poruncile Lui, de trimişii şi aleşii Săi ci mai ales că eşti un contrazicător, un adversar crud şi rău, un spurcător şi un înrăitor furios şi mincinos, un ispititor păcătos şi un denigrator criminal de credinţă, de iubire, de supunere, de speranţă, de bunătate, de pace, de viaţă, de libertate, de binecuvântare.

Domnule Moroco, pentru ceea ce am sa scriu in continuare ar fi trebuit sa citez intreaga dumneavoastra postare. Haideti sa facem un exercitiu de semantica, anume sa cautam in textul pe care l-ati scris toate cuvintele cu incarcatura negativa. Ma rezum totusi la fragmentul pe care l-am citat mai sus. Deci sa incepem. Avem asa: a huli, contrazicator, adversar, crud, rau, spurcator, inraitor, furios, mincinos, ispititor, pacatos, denigrator, criminal si aproape ca am epuizat paragraful. Cam multa ura pe metru patrat! Nu ma aventurez sa fac o lista bazata pe intregul text al dumneavoastra pentru ca ma tem sa nu depasesc numarul de cuvinte permise pentru o postare. Mi-a dat cineva la un moment dat sa citesc o carte adventista scrisa de Ellen White (Tragedia veacurilor). Va marturisesc faptul ca dupa prima pagina mi s-a facut rau. Am incercat aceeasi senzatie pe care o simt si acum in urma lecturii dumneavoastra.

Iar acum sa trecem la lucruri mai placute, poate ca are sa ni se risipeasca senzatia aceasta de disconfort pe care probabil orice om ar simti-o in fata acestei orori de text.

Am scris de-a lungul vremii multe lucruri pe acest forum. Unele probabil i-au deranjat pe multi. Am criticat Biblia si ortodoxia la greu si probabil unii au considerat ca l-am hulit pe Domnul. Daca ne-am lua dupa ceea ce ati scris dumneavoastra, chiar asta am facut. Si chiar daca uneori am zis ca credinta e prin unele aspecte o prostie sau chiar un lucru periculos, am gandit intotdeauna ca religia, credinta, Dumnezeu sau Biblia sunt cele mai umane lucruri de pe acest pamant si deci trebuie sa le intelegem atat maretia cat si limitarile.

Si pentru ca Biblia pe care se bazeaza religia crestina e in cea mai mare parte o poveste despre modul in care Dumnezeu si-a condus lumea de-a lungul timpului, vom vorbi despre aceasta poveste in continuare. Pe langa Biblie mai exista si traditia, iar daca doriti o inseram si pe aceasta aici.

Despre ce ne vorbeste Biblia (si traditia)? Despre niste oameni. Despre un Adam caruia ii vine pofta sa manance niste fructe si o face chiar daca stie ca n-are voie, despre un Dumnezeu care se infurie si il da afara din Eden, despre un Cain care isi ucide fratele din invidie, despre un Samson care e atat de tare cand e vorba de barbati, dar e atat de slab cand vine vorba de o femeie. Apropo, imi place pasajul cand acesta ucide o intreaga armata de filisteni folosindu-se doar de o falca de magar. E de-a dreptul simpatic. La fel cum e simpatic si David atunci cand omoara un filistean masiv si fioros cu o prastie, asta pentru a adeveri proverbul ca nu conteaza inaltimea, ci conteaza istetimea. Ba chiar si Iisus Hristos are momentele lui de tarie si slabiciune. Se infurie cand vede negustorii din fata templului si le rastoarna tarabele, e de-a dreptul impresionant cand umbla pe apa, da dovada de badaranie cand la nunta din Cana isi apostrofeaza mama si spune ca tovarasii sai sunt adevaratii frati si surori, comportandu-se de parca ar vrea sa zica "Lasa-ma in pace, mama, ca sunt cu baietii si facem vin". Iar in scena crucificarii e de-a dreptul un personaj tragic. Pana si Dumnezeu Tatal apare ca un om, insa la scara mai mare. E gelos pe alti zei, ii pare rau de modul in care a facut lumea si la fel ca un zidar perfectionist o renoveaza printr-un potop, se ia la bataie cu Iacob, se pune sa scrie cu mana sa tablele legii crezand probabil ca Moise va face oarecari greseli de redactare si nu in ultimul rand isi trimite propriul fiu pe pamant pentru a-i da o soarta tragica. Exemplele ar putea desigur continua.

Daca citim crestinismul printr-o asemenea cheie de lectura, nu putem decat sa lasam la o parte ura si sa privim lucrurile cu calm si bunavointa. Doar suntem oameni! Sau cel putin ar trebui! Crestinismul le-a aparut la inceput unora ca o ideologie ce inlocuia agresivitatea si ura cu blandetea si bunavointa. A fost o simpla iluzie. Crestinismul e ceva mult prea uman ca sa nu contina si partea aceea rea a sufletului omenesc. Pana la urma, potrivit lui Iisus, personajul principal, povestea lumii aceasteia se va termina nu numai in Noul Ierusalim, ci si in iazul cel de foc.

Dar pana la urma, fiecare sa faca si sa gandeasca cum crede. Prefer sa hulesc in mod calm si binevoitor decat sa binecuvantez prin cuvinte pline de ura. Iar voi nu trebuie sa luati in considerare ceea ce spune un necredincios deoarece veti risca sa ajungeti la randul vostru necredinciosi si sa deveniti, astfel, tinta blestemelor.