[myself00]

Distincția dintre fire și energie în Dumnezeu. Se știe că firea (natura) lui Dumnezeu nu este deschisă părtășiei cu omul. Părinții călcând pe urmele Proorocilor, cunosc „cele în relație cu firea" [cele din jurul firii], dar nu firea însăși. Distincția dintre fire și energie în Dumnezeu nu este filozofică ci descoperită (relevată) și există în Sfânta Scriptură și în întreaga Tradiție patristică greacă și latină. Sfântul Grigorie Palama observă că Varlaam trebuia să fi acceptat această deosebire fiindcă chiar și „ereticul Arie" însăși a acceptat-o. În răsărit, doar eunomienii nu au primit această deosebire. În teologia franco-Iatină distincția aceasta nu există. Se pare că nici chiar Fericitul Augustin nu a acceptat-o. Vorbind despre purcederea Duhului Sfânt, el face o confuzie clară între fire și energie în Dumnezeu. Această identificare a energiei cu firea în Apus i-a condus pe teologii occidentali la conceperea ideii că Dumnezeu este „energie pură". Formalitatea acestui precept se datorează, de asemenea, altor divagații filozofice ale lui Augustin, precum credința sa despre cunoașterea firii lui Dumnezeu.
Însă această deosebire între fire și energie în Dumnezeu ne ajută să înțelegem crearea lumii din nimic. Filozoficii aristotelici din Antiohia, care se împotriveau noțiunii creștine de „desăvârșire" a lui Dumnezeu, susțineau următoarele lucruri împotriva dogmei creștine despre crearea lumii din nimic: Dumnezeu înainte de creație, trebuiesă fi fost creator „în potență" iar la creație El a devenit creator „în act". Astfel, Dumnezeu este schimbabil ți în consecință, „nedesăvârșit", dar devine „desăvârșit" prin creație. Acest sentiment este respins de anumite lucrări atribuite Sfântului Iustin Martirul și Filozoful, în care se menționează faptul că Dumezeu nu a creat lumea din firea Sa, ci prin energia Sa. Firea și energia nu sunt identificate ci deosebite. Aceasta înseamnă că Dumnezeu creează orice dorește El, când dorește El, fără ca firea Sa să fie afectată, fiindcă rămâne neafectată și neschimbată. Prin urmare, decizia lui Dumnezeu în privința facerii lumii nu este o chestiune care ține de firea Sa, ci de voința Sa. De vreme ce se înfăptuiește prin voință, înseamnă că Dumnezeu nu se află în relație cu lumea din necesitate, nici că El Se schimbă din „potență" în „act", fiindcă Dumnezeu nu creează lumea din firea Sa, ci prin energia și voința Sa.
Astfel, relațiile lui Dumnezeu cu lumea nu sunt [se realizează] prin firea Sa, ci prin energia Sa. Aceste energii ale lui Dumnezeu sunt necreate, de vreme ce ele sunt puterile veșnice și naturale ale lui Dumnezeu. În consecință, Dumnezeu intră în relație cu făpturile Sale doar prin intermediul energiilor necreate și procedează astfel și cu omul. Așadar, ceea ce au văzut Proorocii, și Moise, Apostolii și Sfinții Bisericii nu este firea lui Dumnezeu, ci slava necreată și energia firească a lui Dumnezeu, harul și Împărăția Sa. În privința acestei chestiuni, așa cum am menționat mai sus Fericitul Augustin are un alt punct de vedere. După cum se știe, el a ajuns la botez prin preceptul credo ut intellegam („cred pentru a înțelege"), interpretând aceasta cum că după botez se dobândește capacitatea de a interpreta dogmele credinței cu ajutorul minții, [capacitatea] de a le interprera [tâlcui] prin rațiune și de a cunoaște firea lui Dumnezeu.
Învățătura patristică despre acest subiect este extrem de diferită. Credinciosul catehizat primește, prin botezarea sa, logodna [Chezășia] Duhului. După Botezul său, urmează căsătoria prin urcușul spre desăvârșire și părtășia la harul lui Dumnezeu, care este cecreat, și [părtășia] la alte energii din jurul Acestuia.
Conform învățăturii Bisericii, aceasta este calea prin care omul este indumnezeit și devine prietenul lui Dumnezeu, și nu prin participarea [directă] la firea lui Dumnezeu, ceea ce, așa cum oricine își poate da seama cu ușurință, ar duce la panteism. Prin urmare, distincția între fire și energie în Dumnezeu, participarea omului la energiile necreate ale lui Dumnezeu și îndumnezeirea sa (theosis), relația lui Dumnezeu cu făpturile Sale prin energiile necreate, constituie dogme fundamentale ale Bisericii?. (Pr Ioannis Romanides)