Dragilor, deschid un topic, fiindca Maria a ridicat o problema foarte interesanta pe un alt topic si m-am gandit ca ar fi bine sa vedem parerile mai multor persoane legate de acest subiect tratat mai ales de psihiatrii: gandurile negative. Incerc o tentativa de a raspunde la intrebarile Mariei:
>Cum se poate opri procesul care-l explici mai sus, adica sa nu gandesc negativ?
Dupa mine, cand e un gand superficial legat de ceva ce se poate intampla, spre exemplu lasi apa sa curga si-ti vine gandul sa nu cumva sa se inunde casa, te duci sa verifici. Sau sa-ti verifici documentele inainte de a pleca intr-o calatorie, sau sa te duci in bucatarie ca in scurt timp nu mai gasesti decat fum si cenusa din mancare, etc. Deci in problemele minore verifici sau esti precauta, fiindca poate sa fie ingerasul tau pazitor care-ti trimite gandul. Cand e un gand de amploare, care-ti ia timp, care aduce stres, care iti intuneca mintea si viata, atunci eu zic ca e de la diavol. Sa vedem de ce. Voi face o paralela intre gandurile negative si cele pozitive:
Gandurile negative despre altii sau despre tine conduc la frica sau nesiguranta. Consecinta este nelinistea, supararea, mahnirea, teama, etc. Deci clar se vede ca e o ispita de la cel rau.
Gandurile pozitive sau cele care lupta impotriva celor negative au in centru nadejdea in Dumnezeu, credinta ta. Consecinta e linistea, chiar bucuria ca Il ai pe El, Minunea Minunilor si pe Maicuta Sfanta ca acoperamant. Deci clar se vad roadele drumului corect.
Acum sa luam exemplu de gand rau. Gandul ca nu vei reusi sa te descurci la un examen. Ti se face frica, esti nesigur, nu mai poti nici sa inveti din cauza starii tale pe care ti-ai creat-o, ajungi in criza de timp, stres si frica, apoi la examen iar ai emotii, etc. In loc sa le lasi pe toate in seama lui Dumnezeu si sa zici: "Eu fac ce pot, invat materia, ma duc la examen si apoi Dumnezeu o sa ma ajute". Ce trebuie facut cand vine un gand negativ? Il transformam in rugaciune. Ceva de genul: "Doamne, Tu vezi ca imi pierd linistea, iarta-ma ca nu am mai multa incredere in puterea Ta si ajuta necredintei mele". Deci ramanerea in gandurile negative este un semn al necredintei.
>Si altceva, omul smerit niciodata nu gandeste lucruri bune despre el, se considera nevrednic, se considera ultimul om (fara fatarnicie sa zicem). Ce gandire pozitiva are un astfel de om ?
Nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea legat de omul smerit, ca n-am ajuns acolo, dar ma gandesc ca noi nu gandim lucruri bune despre noi, ci despre El, fiindca toti suntem pacatosi, dar numai prin Hristos putem sa iesim din starea asta. Da, eu sunt pacatoasa, dar nadajduiesc in mila lui Dumnezeu si am incredere ca El e cu mine. Ce poate fi mai implinitor? Oriunde ma duc, El e acolo!
>Cum se face ca o lume intreaga vrea sa fie bogata ,sa aibe servici, masini, vile, etc, etc, si mor in saracie ? Daca o viata intreaga ii preocupa acest gand cum de nu se schimba nimic.
Fiindca toate aceste lucruri nu le sunt de folos. Daca si-ar dori mantuirea in primul rand, nu le-ar mai cere pe celelalte, ci ar sti ca Dumnezeu are grija de copiii Lui si vor primi cele necesare. Am auzit ca unul din cei mai bogati oameni ai lumii a cerut sa fie pus intr-un sicriu cu gauri prin care sa-i scoata mainile ca sa se vada ca pleaca fara nimic. Tot ce strangem noi in lumea asta este trairea Evangheliilor, este rodul iubirii noastre fata de Dumnezeu si fata de aproape.
Acum lasam loc si pentru gandurile celorlalti.
Elena
|