Putin imi pasa de eticheta acestui forum. Dau bani pe spiritul lui, nu pe onoarea de carton a personajelor care se preumbla pe aici.
Forumul Crestin Ortodox poate fi ce se numeste sau poate fi ce se pare ca este. Alegeti!
Eu aleg sa fie, prin insasi participarea mea, un forum crestin ortodox. Din aceasta vointa personala eu scriu:
1) Dialogul imaginat intre cei doi autori este unul ... declarat imaginat. Excurs intelectual marturisit. Cine pleaca la drum nou fara sa aiba habar pe unde calca? Aventurierii, se intelege. Crestinul ortodox sta in chilie sau acasa. Eventual in Biserica.
2) Am pleca si noi in lume, fie si in nordul scotian, daca ne-am fi indeplinit pravila de acasa, dar smeriti cum ne stim, adica lucizi, stam pe aici de 2000 de ani si inca repetam rugaciunea dintai: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, pe mine pacatosul!" Promitem ca venim, DUPA ce rezolvam Taina asta Dintai. Parol!
3) Scotianul cel charmant a avut ocazia sa ajute un om aflat la grea stramtoare. Un om bun, dupa propria marturisire a Scotianului, un om aflat la ananghie din motive care tin de insasi ratiunea de a fi crestin in lume. Scotianul a promis ca il ajuta, ca un frate. Si nu a facut-o. Prin Voia Domnului, acel om a ramas in viata si, cu Mila Domnului, va mai ramane o vreme. Si inca, fiind acela ortodox, se roaga la Bunul Dumnezeu pentru Scotianul, macar o vreme de azi incolo. Ca asa sunt mioriticii, rugatori si iertatori (iar nu macho, cum i-ar placea modernei femei feministe care crede cu tarie ca barbatul roman e slab iar muierea e, cica, puternica - notez din declaratiile scrise, nu imaginez nimic, notele mele sunt dezvaluiri de jurnal, deci note cu caracter documentar, realism sec).
4) Despre ce vorbeste Scotianul, in fond, in discursul lui imaginar (oniric): despre asazisul om, in alcatuirea lui sufleteasca. Scuza-ma, Scotianule, dar nu am nevoie sa imi spui tu cum este alcatuit omul. O stiu deja, de mii de ani, de la greci, de la nemti, de la romani, de la francezi si, mai mult de-atat, o stiu din Scriptura si chiar, iarta-mi indrazneala, dinlauntrul meu.
5) Unde e vorba despre Dumnezeu? Hai sa vedem ce zice autorul dialogului imaginar:
"Poate ar trebui să se ocupe, nu de metafizica abstractă a lui Dumnezeu, ci mai ales de psihologia concretă a lui Dumnezeu.E posibil să curgă sânge din Dumnezeu văzând câți oameni înțeleg servil voința Sa și o împlinesc pur formal. Voința divină trebuie împlinită până la capăt. N-a voit Dumnezeu ca omul să fie un creator liber? Și nu iubește El și pe Nietzsche care luptă împotriva Lui?"
|