Citat:
Īn prealabil postat de florentina2014
As vrea sa ma inteleg dar nu pot!Cand citesc Acatistul Sfantului Nectarie s-au pe al Sfantului Efrem,din momentul acela ma apasa toate greutatile,nevoile,problemele si devin o persoana foarte ingrijorata si mumai cu gandul la neajunsurile lumesti!Am asteptare sa ma ajute sfintii la ceea ce ii rog,parca ca o obsesie ma rog in gand ceea ce imi doresc si dupa ceva timp ma supar ma mahnesc ca nu sa intamplat cum vreau si renunt a ma mai ruga!Dupa o perioada de cateva saptamani!Altfel stau lucrurile cand citesc Paraclisul Maicii Domnului,in ceea ce citesc in el chiar imi spun durerea,apoi dupa ce il termin ma simt usurata si ma las in mana Maicii sa ma ajute cum stie ea,iar bucuriile sunt cu mine!Dar ma simt ca sa spun obligata sa citesc Ac Sf Nectarie,simt ca el ma poate ajuta in boala,simt ca rugandu-ma lui ma pot vindeca,,ca nu mi,au iesit analizele bune,simt ca el imi poate vindeca parintii,,totusi acea stare in care am indoieli daca sa citesc acatistul s-au nu,,,Am teama ca voi fi dezamagita!Nu stiu cum sa o interpretez si cum sa ma limpezesc sa imi dau seama ce e bine si ce se intampla!
|
Indoiala aceasta este lucrarea vrajmasului. Spovedeste-te dupa indreptarul de spvedanie cat mai amanuntit. Sa nu ai pacate nespovedite. Apoi roaga-te in fiecare zi sa-ti ierte Dumnezeu pacatele, simplu, fara texte complicate, chiar daca ai facut doar pacate cu gandul! O stare mai buna pentru rugaciune este tot un dar de la Dumnezeu.
Vezi filmul urmator. Este inspirat din viata Sfantului Teofil cel Nebun pentru Hristos. Urmareste cum se ruga parintele Anatolie.
http://www.sufletortodox.ro/inregist...deo-109-minute
Cand am trecut printr-o situatie asemanatoare, un preot mi-a spus ca toate astea mi se intamplau din cauza mandriei! Am facut ochii mari, caci eu ma vedeam smerita! In timp, mi-am dat seama cat de multa mandrie aveam cuibarita in mine si cum credeam ca toate cele bune mi se cuvin...Atunci cand ma vad nevrednica de cele bune, am asteptari mai mici din partea altora. Stiu ca la carma vietii mele este TATA! Nu tatal pamantesc, ci Dumnezeu. El stie cata sanatate sa-mi dea si cata boala, cate necazuri si cate bucurii, cati prieteni si cati dusmani.
Necazurile si bolile ne aduc mantuirea si de aceea trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate. Iisus Hristos de ce a acceptat Crucea? De ce nu s-a lasat momit de bani si se slava lumeasca?De ce S-a nascut intr-o pestera saraca? De ce a acceptat sa sufere pentru noi? Trebuie sa acceptam si noi voia lui Dumnezeu care uneori ne convine, alteori nu. Uneori o boala ori un necaz ne poate feri de capcane sufletesti mult mai mari. Dumnezeu stie de ce ingaduie unele lucruri care nu ne convin. E normal sa ne rugam pentru sanatatea noastra si a celor dragi, dar sa nu uitam cuvintele rugaciunii Tatal nostru.
E interesant urmatorul material:
https://luminapentrucandeladinsuflet...tru-rugaciune/
Citeste cand poti si
http://www.doxologia.ro/ceaslov/acat...u-pentru-toate.
Si inca ceva. Fugi de deznadejde. Imbina rugaciunea cu cititul cartilor ziditoare de suflet. Iti recomand
http://www.scribd.com/doc/89850718/M...silor-1#scribd