Alex, pana la momentul cand Hristos a murit pe Cruce, portile Raiului au fost inchise. Orice om, sfant sau pacatos, in momentul mortii trupesti, sufletul lui mergea in Seol, adica in locuinta mortilor. La intuneric. De la momentul 0, adica al redeschiderii Raiului si a restabilirii comuniunii cu Dumnezeu a sufletelor celor adormiti, Hristos ne da posibilitatea sa ne mantuim. Prin Botez, Spovedanie, Pocainta si Impartasanie. A dat darul Apostolilor si continuatorilor sa dezlege pacatele. Inainte, oamenii nu aveau aceasta posibilitate. Avem noroc ca ne-am nascut in vremea Harului. Totusi, dreptatea nu poate fi un lucru de noroc. Vom vedea cum va Judeca Dumnezeu omenirea la sfarsitul veacurilor. Unii indurand amarul locuintei mortilor si o moarte brutala, iar altii pana in ultima clipa a vietii in posibilitatea de a se mantuii prin Tainele Bisericii.
Eu cred ca toata istoria omenirii trebuie privita ca viata unui om in relatie cu Parintele. Avem cei 7 ani de acasa, adolescenta, tineretea, perioada maturitatii, batranetile. In momentul Invierii omul a trait majoratul. Din acel moment e singur raspunzator pentru faptele sale. Pana atunci Tatal l-a certat si pedepsit ori de cate ori a descoperit pacatul. A primit toate invatamintele. De aceea difera interventia lui Dumnezeu in viata omului. In primii ani (V.T) a fost sever, acum asteapta cu rabdare sa ne intoarcem la El (N.T).
Toate cele bune!
|