Citat:
În prealabil postat de elenoirmiro
Doamne ajuta ,
As fi vrut sa întreb cum poate fi găsit partenerul de viață /viitorul soț - cu aceleași valori creștin ortodoxe-în zilele noastre.Dacă are cineva niște sfaturi as aprecia. Nu doresc sfaturi despre rugăciuni acestea le stiu de la duhovnic și din cărți. De asemenea nu cred ca trebuie doar sa te rogi și atât pentru ca oamenii nu apar la ușă. Eu am 30 de ani. Lucrez. Viața mea e intre serviciu și acasa. Și duminica la biserica. Am fost în studenție în asociații am făcut voluntariat etc.La baruri și discoteci nu merg evident.Chiar nu îmi dau seama cum poate fi cunoscut cineva în vederea căsătoriei. Am încercat site.uri de matrimoniale dar acolo se cam caută altceva. Nu prea știu ce sa mai fac.As aprecia sfaturi oneste fără critici dacă se poate.
|
@elenoirmiro Nu lua in seama replicile care nu sunt la locul lor. Aceleasi cateva persoane dau acelasi tip de replici acide de fiecare data.
Si ca sa fiu ontopic, parerea mea este ca trebuie sa privesti lucrurile cat mai realist si constructiv cu putinta. Vrei o relatie si casatorie? Deschide ochii, uita-te in jurul tau... oriunde ai merge... priveste, analizeaza, filtreaza, fii atenta la persoanele din jurul tau. Fii serioasa cand trebuie si simpatica, atunci cand este cazul. Nu-ti pierde umorul :).
Inteleg ca totul e bine in viata ta... si singura problema este ca nu ai pe cineva alaturi.
Si ca sa iti dau exemplul personal:
Pe sotia mea am cunoscut-o la semafor... fara nici o intentie de a aborda sau agata. Pur si simplu am deschis geamul pentru ca imi aprinsesem o tigara si m-am uitat in stanga. Am vazut-o pe ea, intr-o masina identica cu a mea. Am zambit ... mi-a zambit si ea. La urmatorul semafor am avut grija sa ajung tot in paralel cu ea si din nou ne-am zambit. Am luat o hartie si am scris pe ea: ” facem O – ?” (adica facem o liniuta?) am ras amandoi. La al treilea semafor am scris nr de telefon pe o hartie si l-am pus in geam... iar ea i-a facut o poza cu telefonul.
Urmarea ... pentru ca a fost si o urmare :): .... dupa 2 zile m-a sunat,... dupa 2 luni s-a mutat la mine,... dupa 2 ani am avut nunta. Intre timp avem un copil, ne-am terminat casa si suntem fericiti.
@elenoirmiro am scris cele de mai sus pentru a-ti extrage tu singura ceea ce ai de invatat (nu stiu daca sunt lucruri bune sau rele) insa poti vedea ca orice este posibil, cum spuneau si alti membrii ai forumului trebuie doar sa fi deschisa, sa vezi putin mai departe, iar daca vezi un singur lucru sau aspect care iti place, mergi inainte. Alegi cu mintea, cu ratiunea ... dar si cu sentimentele. Sunt alegerile tale :)
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Sunteti intr-o situatie MULT mai buna decat cea mai mare parte a prietenelor si colegelor dv. Unele dintre ele au si divortat deja. Unele nu o fac poate din credinta sau din speranta desarta de a salva inhamarea la jug nepotrivit. Altele traiesc in concubinaj prelungit, in relatii sufocante si umilitoare, neparasindu-si tovarasul de curvie din motive de inertie psihologica. Mai sunt unele care nici nu vor sa se casatoreasca, ci isi schimba partenerii precum hainele de sezon si care, desi ies in oras de 4 ori mai mult decat dv, se plictisesc mai mult decat dv. Uitati-va in jur si veti vedea multi ochi care va invidiaza. Multumiti Domnului si laudati-L nu numai pentru ce v-a dat, ci si de cate v-a ferit.
|
Nu cred ca este deloc ok sa ne resemnam cu nemultumirea noastra doar pentru ca altii sunt si mai nefericiti.
Am stat acum si m-am gandit...dintre prietenii mei, 5 dintre ei sunt divortati insa toti s-au casatorit in timpul facultatii sau imediat dupa terminarea acesteia. Insa restul, cei care si-au unit destinele mai incolo, spre 30 de ani nu a divortat nici unul si sunt fericiti. Oare de ce? Conteaza experienta de viata si cat de cat maturitatea, zic eu...