View Single Post
  #1429  
Vechi 10.06.2019, 13:39:49
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.862
Implicit

Unde este iubire, acolo este liniste
《 Părintele Teofil Paraian 》
Într-una din alcătuirile de la sfintele slujbe se spune așa: „Marea vieții văzând-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: «Scoate din stricăciune viața mea, Multmilostive»“. Ne dăm seama că patimile zdrobesc, că patimile aduc zbucium, ură, că patimile aduc îndepărtare. Patimile fărâmițează, distanțează, resping, patimile marginalizează, desconsideră, îl socotesc pe altul nevrednic și de aceea viforul patimilor aduce nemulțumire, neliniște. Unde vezi nemulțumire, unde vezi neliniște, unde vezi zdroabă, unde vezi zbucium, să știi că sunt prezente patimile, pentru că iubirea odihnește, iubirea luminează, iubirea întărește, iubirea fericește. Unde este iubirea, acolo este liniște, bucurie, pace, acolo sunt roadele Duhului; acolo nu poate avea loc nici ura, nici nemulțumirea, nici împotrivirea, nici desconsiderarea.
Ar trebui să ne fie rușine ori de câte ori intervine în viața noastră ceva care aduce depărtare, care împinge, care respinge, care întoarce răutatea, care întoarce ura în suflet, care aduce vârtej. Patimile sunt ca un vifor, patimile sunt ca o furtună,
patimile sunt ca un vârtej, de aceea zicem: „Marea vieții văzând-o înălțându-se de viforul ispitelor“. Iar iubirea este liman lin, liniște, este odihnă sufletească.
Ar trebui să ne fie rușine de câte ori în sufletul nostru se ivesc niște răutăți care ne depărtează de „omul de lângă noi“. De fapt, omul de lângă noi este omul cel mai însemnat. Nu trebuie să ne gândim la oameni de peste mări și țări (care ne sunt apropiați și ei), ci trebuie să-l avem în vedere pe omul de lângă noi, pentru că Dumnezeu l-a pus lângă noi. Cei care suntem aici, de pildă, suntem pentru că vrea Dumnezeu să fim așa. Dumnezeu vrea să fim bucuroși unii de alții și să împlinim ceea ce lipsește. Asta face iubirea: împlinește, completează, adaugă.
Dacă ai pe cineva apropiat, îi treci cu vederea și defectele. Dacă iubești pe cineva, îl iubești cu scăderile lui cu tot, cu patimi cu tot, cu răutăți cu tot. Dacă nu-l iubești, nu-l iubești nici cu calitățile lui, nu-l iubești nici cu virtuțile lui. Sigur, fiecare dintre noi avem și virtuți, avem și scăderi, dar iubirea acoperă scăderile și completează acolo unde este de completat și pune în evidență acolo unde este ceva de pus în evidență. Numai că până acolo este departe! Este departe în înțelesul că trebuie să rezolvăm o dată patimile, răutățile, scăderile, insuficiențele, să trecem peste toate și atunci vine iubirea, care e fericire. Domnul Hristos ne cere iubire și față de vrăjmași („Iubiți pe vrăjmașii voștri“ - Matei 5, 44) ca să avem încă o posibilitate de a fi fericiți, de a înmulți iubirea, și prin ea să se înmulțească
fericirea.
Parintel Teofil Părăian
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote