[Petru7]

În prealabil postat de Moroco

Foarte scurta completarea n-am ce zice. Vorbim scriem dar nu stim despre ce.

Vorbim de satana-nirvana dar nu stim ce e numele si starea si lucrarea desi insusi literele din numele lor spune ceva prin care ar trebui sa intelegem ca e rau daca facem la fel.

Pai ata din satana e invers fata de tat deci e un duh asa ca Dumnezeu vorbitor cu oamenii insa satana e un duh "sfant" nonparinte, antiparinte, care iti daruie, asa ca fata care zice masculului sunt-a-ta-na-tine-ma-ia-ma, pe scurt s a ta na. De acolo vine si termenul de ateu de la ata citit din ambele parti, romaneste si evreiste, adica at-at deci nu tata care e repetarea lui ta asa ca mama ca repetarea lui ma. Asa cum ata e rau asa si ama e rau caci presupune o relatie de iubire desfranata nonparinteasca, deci o iubire de neascultare si de sine at-eu. Spunea Domnul ca satana e tatal minciunii nu al cuiva deci el creste in om minciuna, eul ca iad, minciuna si inselarea, ca tensiune-forta U a lacomiei derivata din O si a hranei spucacioase a curentului-energiei E derivata din C cu curentul ---- ca un buric adica C cu cordon ombilical pe mijloc, derivare si integrare magica mamoniacala ca in matematica, operator derivator-distructiv si reconstructiv-integrator prin neascultare si cadere in rupere de Dumnezeu repectiv prin invartosare in Dumnezeu.

Nirvana are si ea un inteles. Ni vine de la priveste, uite, ni, ir vine de la starea de iritare, de nemultumire, de revolta, de furie, de manie, de dorinta de razbunare care este specifica omului neascultator de sfintii parinti si foarte patimas care si-a lasat sa-i fie crescut eul ca un fiu pilos sef-subaltern privilegiat al "sfantului" ata desfatat in neascultari fata de sfantul tata cel bun si adevarat. Deci cu ajutorul iubirii de sine si gonflarii mandriei eului si supra eului ca un zeu-zmeu faci omul sa ajunga intro stare in care omul nu mai asculta de Dumnezeu si apoi il ispitiest ca sa se irite si stai si astepti ca sa faca rele, sa dea pacate de notat cu care sa-l poti tine legat si santajat in iad ca sclav al tau si al rautatii caci il poti spune, para-piri la Dumnezeu si Domnul daca vede ca omul e pacatos si vrea sa fie singur il lasa liber caci nu-l silniceste cu ascutarea si devine omul credincios un cazut, un suflet pierdut, devine al tau adica al dracului paracios sau al comunisului deci poti face comert cu el si cu sufletul lui sau sa-l folosesti ca sclav bagandu-l in munci...vesnice. Ni-ir-va-na adica priveste iritarea caci va da sigur ceva de scris, va da pacate bune de notat si de parat adica bucuria dracilor.

Iar constiinta-stresul-grija asta universala a lumii e exact lucrarea dracilor de a-si spori armatele si sclavii asa ca faraon al egiptului sau ca idolul Alexandru macedon inscaunat ca imparat si rege al babilonului sau ca uslamistii si papalicii ce fac din celelate neamuri si tzari un pashalic.

La fel e cu regele gog si magog, mon si mamon, eres si maieres, termene de final ce reprezinta invartosarea inimii spre egoism si minciuna si spre rautate caci sunt final de sinagoga, final de biserica, final de solomon, final de Dumnezeu deci zeu adica invartosare in Dumnezeu, in biserica, in sinagoga, in intelepciune, deci un fariseu, un ipocrit, un lup imbracat in haina de oaie, un nor fara apa, un "drept" plin de desfranare, un "credincios" infidel, o "iubire" egoista, o "sfintenie" a cunostintei binelui si raului prin neascultare si pacatuire, un om-lume vesnic pieritor ce se reincarneaza la nesfarsit etc. adica un mincinos care nu crede in Dumnezeu.

Am înțeles ce spui tu Moroco, omul trage spre jos și spre în spate devenind un om în @ coadă de pește sau în coadă de maimuță, fiind josnic-îndărătnic și așa el mereu trage spre istorie, spre trecut, spre capetele din capetele cozilor, iar cu cozile lovește ca și dinozaurii, pognid ca din bici, ca din trăznet sau vatămă ca scorpionii violând prin împungere și inoculare de venin anesteziant și mortal ce te preschimbă în fiară reacționară sau scapă de luptă și de fața Domnului în cozile de gușter care se rup de trupul bisericii, de dreptate și de viitorul Cuvântului lui Dumnezeu, sau se gudură ca și cozile de câine care te AMĂGESC să te bucuri dacă poți să latri cât mai tare și mai gros crezând că atunci ai mai multă credință sau se lingușesc așa ca și cozile de pisică cu care furios și cu viclenie te gâdili la orgoliu ca să ceri de la stăpâni să ți se dea pile și privilegii, lăptic și cărniță de miel, de pește și de pui de pasăre, sau tot felul de bunătăți așa ca o coadă lungă de cârnaț ca un șarpe care nu se mai termină, salam de sibiu, cărnaț de pleșcoi, maioș, vereeș, tobă, jumeri, afumături, brânzeturi, prăjituri, torturi, plăcinți, rachiuri fine, beuturi tari și lungi și spumoase ca Nilul și ca Dunărea și cu debit mare ca Iordanul și Amazonul și apoi ca niște grei și mai lați așa ca fundul de mare roșie, neagră, ca oceanul atlantic, apoi ca fundul de ocean PACIFIC, acolo în groapa antimarianelor dar scrisă pe frunte și pe mâna dreaptă ca fiind groapa Marianelor, acolo la capătul comunisului, ca o pisică de mare electrică cu codiță fulgerătoare, o să te agiți ca să te scufunzi tot mai jos în abisuri râvnind la cea mai eficientă cruzime și la cea mai perfectă armă pentru ca să primești aprecieri în loja și-n epoletul tot mai medaliat de nimic.

Am înțeles răul idolizant format din ad-am ca feme-ia, ca un bărb-at răzbună-tor fără credin-ță și îl poți sinteti-za ca pe un z-meu de a-fară format din far-i-zeu-bel-mon-gog-erica-ona-at-ia-am-ța-eu-u-U-huuuuu-tor-aș... și apoi un muncitor intelectual la idealul comunisuUului și al epocii de aur și de balaur care va fi bhuUUUn și buhuhun.

Problema deci se poate sintetiza la lipia plină de lipici așa ca o pitza quatro fromajii asezonată cu prosciuto cu care te lipești de sclavia la faron-fanfaron adulând impostura și minciuna lui, pe care apoi o crezi cu superstiție în orbirea din ascuns și apoi devi nedrept și crud ispitior vrând la nesfrâșit un neo-neo-comunis cu fața tot mai (in)umană ca să îndrepți și tu lumea și s-o faci și tu tot mai înțeleaptă ca să dăinuie lumea uitând ADEVĂRUL și DREPTATEA că o lume îndreptată și înțeleaptă care dăinuie fiind plină de oameni nedrepți și proști care pier e o cumplită amăgire, un ideal absurd, o prostie maximă.

Așa că să ieșim din mărturisirea eului-nirvanic care se mărturisește mereu pe sine lăudându-se ca fiind un băiat mai bun, un om de bine al statului de atențiune, de drepti, de stânga împrejur, băgându-se și schimbând sensul Crezului și ieșind din minciună să ne îndreptăm din Credință așa după cum ne cere Domnul și dacă fiecare om va fi mai drept, mai înțelept, mai bun, mai credincios, abea atunci și lumea oamenilor va fi mai dreaptă și va dăinui mai mult nu prin ea însăși ci prin oamenii drepți și nepieritori din Credință, fiii și poporul Lui Dumnezeu care vor moșteni de la Dumnezeu veșnicia și fericirea. Nu justiția lumii cu idealul ei comunis desfrânat te va face să fi mai drept și nici morala lumii ci ascultarea ta de Domnul și îndreptarea ta prin liberă Credință și bunăvoire ca luând aminte periodic să-ți devină învățătura-Credință ca un fel de nouă Lege, ca un fel de Har nou, ca un fel de Cuvânt al Lui Dumnezeu pe care va fi bine să îl respecți ca pe Cuvântul lui Dumnezeu lepădând mereu cozile de topor și cozile de maimuță ale istoriei și ale Adevărului.

În concluzie nu e bine să vrem să ne răzbunăm pe nevinovați cu cozile.