[cristiboss56]

Paul Evdokimov ( 1901-1970 ) spunea intr o carte de a sa ca icoana cea mai raspandita in catacombe este cea a unei femei rugandu-se . Ea reprezinta adevarata atitudine de rugaciune a sufletului omenesc . nu este de ajuns sa posedam arta rugaciunii , trebuie sa devenim rugaciune , rugaciune intrupata . Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugaciune , caci fiecare act , fiecare gest , chiar si un suras , trebuie sa devina un imn de adorare , o ofranda , o rugaciune . Trebuie sa oferim nu ceea ce avem , ci ceea ce suntem . Lumea are cea mai mare nevoie nu de oameni care spun rugaciuni cu o mai multa sau mai putina regularitate , ci de oameni ce sunt ei insusi " rugaciune " . In Biserica ORTODOXA , ca si in alte traditii crestine se poate vorbi in general de trei categorii ce trebuie considerate nu atat ca etape succesive , ci ca moduri de rugaciune intrebuintate in diferite circumstante : rugaciunea buzelor ( orala ) , rugaciunea mintii ( mintala ) si rugaciunea inimii ( rugaciunea mintii coborate in inima ) , despre care am mai avut ocazia de a discuta aici pe forum cu ceva timp in urma . Invocarea numelui lui Iisus incepe , ca de altfel orice rugaciune , prin rostirea orala a cuvintelor , printr un efort deliberat al vointei . In acelasi timp , si tot ca un efort de vointa , mintea se concentreaza asupra sensului cuvintelor rostite . Cu timpul si cu ajutorul lui Dumnezeu , rugaciunea devine din ce in ce mai launtrica . Un sfant parinte , bine remarca ca un om nu este definit numai prin mintea sa . In afara creerului si a capacitatii de ratiune , omul este caracterizat si prin emotiile si afectiunile sale , prin sensibilitatea sa estetica , precum si prin latura instinctiva a personalitatii sale . Toate acestea au importanta lor in rugaciune , caci omul este chemat sa participe in toata fiinta sa la actul adorarii lui Dumnezeu . << Ca o picatura de cerneala cazuta pe o hartie permeabila , actul rugaciunii trebuie sa se raspandeasca din centrul constiintei si al ratiunii in fiecare parte a fiintei , impregnand-o cu puterea sa >>( Paul Evdokimov )