[cristiboss56]

Izvorul Tămăduirii este sărbătoarea din Săptămâna Luminată închinată Maicii Domnului. Nu are dată fixe, fiind trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată.

Sărbătoarea datează din secolul al V-lea, amintind de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Conform tradiției, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare.

Împăratul Leon, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care își căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute. Negăsind, a auzit glas Maicii Domnului care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului și pentru a-i unge ochii lipsiți de vedere. Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul și-a astâmpărat nu numai setea, dar și-a recăpătat și vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulți bolnavi de-a lungul timpului.

Această sărbătoare închinată Maicii Domnului amintește, totodată, și de Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, ni se arată acum ca izvor de nădejde și de vindecare.

În această zi, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfințire a apei, Aghiasma mică.

Astăzi este pomenit Sfântul Sfințit Mucenic Ianuarie. Născut în Neapole, era episcop în vremea în care împăratul Dioclețian (284-305) ordonase prigoana anticreștină.

În această nemiloasă campanie, în cetatea Puteoli, au fost prinși și arestați mulți slujitori ai lui Hristos. Aflând de arestarea acestora, episcopul Ianuarie a mers în această cetate dorind să-i încurajeze pe întemnițați. A fost prins și el alături de alți doi creștini. După ce Sfântul Ianuarie și cei doi creștini au fost chinuiți, au fost duși în amfiteatru și aruncați în fața fiarelor. Pentru că animalele nu s-au atins de ei au fost duși în afara cetății unde li s-a tăiat capetele.

Alexandra, mucenița lui Hristos Dumnezeu, pomenită în această zi, era soția împăratului Dioclețian. Și văzând ea că Sfântul Gheorghe era chinuit în tot felul spre moarte, dar că în chip minunat rămâne viu și sănătos, s-a înfățișat înaintea împăratului, în vreme ce el aducea jertfă idolilor, și a mărturisit că este creștină; pentru mărturisire a fost închisă.

Și s-a hotărât ca cei doi, Gheorghe și Alexandra, să fie omorâți. Aflând ea această hotărâre a împăratului, s-a rugat lui Dumnezeu și și-a dat sufletul, fără să fie atinsă de sabie