[anne]

[SIZE=3] Undeva, in cel mai tainic coltisor al sufletului nostru, tanjim, ne dorim sa intalnim un Om Sfant, care sa ne spovedeasca si sa ne impartaseasca, un parinte Zosima… Drumul spre oamenii lui Dumnezeu, drumul spre sfintenie, de ce nu?? …e un drum de pocainta si lacrimi…o LUPTA PANA LA SANGE cu patimile ce ne stapanesc…cu ispitele ce ne impresoara… [/SIZE]
[SIZE=3] Mi-e draga, mi-e foarte draga Sfanta Maria Egipteanca…Si cred ca avem cu totii nevoie de astfel de modele.Cat ma bucur ca o indragiti si voi, dragii mei !!! Cat de frumos ati scris…va multumesc tuturor…am lacrimat citind…[/SIZE]
[SIZE=3] Ea s-a impartasit la sfarsitul vietii si s-a pocait …si s-a nevoit…si si-a plans pacatele 47 de ani in pustie…. Noi ne-am impartasit de zeci de ori…si oare…macar o data am avut lacrimile ei sfinte, curatitoare pentru pacatele noastre si ale celor dragi noua??? Vai de sufletele noastre!!! Gresim mereu si mereu si abia zicem un DOAMNE IARTA-MA…[/SIZE]
[SIZE=3] Graba vietii in care de la o vreme locuim… nu ne prea lasa sa ne vedem pacatul in toata hidosenia lui…si neputinta…si nedesavarsirea… AJUTA-NE DOAMNE CA NEPUTINCIOSI SUNTEM!!! Lumineaza-ne Stapane si da-ne lacrimile de pocainta ale Mariei Egipteanca! Goi si pustii suntem…si nimic bun in noi nu avem!!![/SIZE]