[sergey]

Iar cunoştinţelor mele părintele le spunea, că „Maria îşi va schimba numele la vârsta de 60 de ani, el însă nu va mai fi viu atunci”.

Părintele ştia chiar şi numele meu de călugăriţă. Maica Domnului i-a descoperit numele.

Părintele s-a aşezat lângă mine, când eram doar noi în chilie, şi mi-a spus: „Să ştii, Maria, că atunci când se intră în monahism, in timpul tunderii se schimbă şi numele, uneori se conferă nume bărbăteşti”.

Părintele vorbea în general. „Uite de exemplu există numele Arsenie, iar atunci când se tunde în monahism o femeie, se numeşte Arsenia”. Şi părintele mă privea în ochi. Parcă îmi spunea mie personal.

Părintele se comporta ca un nebun pentru Hristos, umblând vara într-o pălărie găurită din paie, iar iarna într-un palton rupt şi peticit cu pânză de cort. Se ruga pentru cei demonizaţi, unii dintre aceştia fiind atât de posedaţi, încât erau refuzaţi la Lavra Serghievska şi la Peciora.

A văzut demonii cu ochii săi, dar spunea, de asemenea, că în Rusia există foarte mulţi vrăjitori.

Reporterul:

Dar existau mulţi vrăjitori care îl necăjeau pe părinte?

Bineînţeles că veneau vrăjitori.

Reporterul:

Şi cum se lupta cu aceştia?

Recita Psalmul 26. Rugăciunea potrivită, Psalmul 26. Dar probabil că mai puternic împotriva acestora este Psalmul 26.

Veniseră împreună cu noi oameni şi mai târziu am aflat că aceştia se ocupau cu vrăjitoria. Şi înţelegeţi, părintele avea faţă de toţi aceiaşi atitudine. Chiar şi faţă de aceştia. În comunicare nu se observa că părintele îi dispreţuieşte, îi înjoseşte. Avea aceiaşi atitudine. Însă atunci când îl vizitau spunea, „să vă duceţi la împărtăşanie în urma tuturor”. Şi chiar îi împărtăşea.

Reporterul:

Păi şi cum aşa se preocupau cu vrăjitoria şi se şi împărtăşeau?

Da, se apropiau de Sfântul Potir. Părintele îi binecuvânta, probabil că părintele se ruga pentru ei.

Cântec bisericesc: Doamne salvează-mă. Doamne, auzi-mă. Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu miluieşte-mă.

Doamne ajută-o.

Părintele alunga demonii.

O bătrânică, de fapt nu era chiar bătrână, lătra, iar eu mă gândeam, cine oare latră, apoi am văzut că doi bărbaţi cu greu o duceau la braţ pentru că femeia se împotrivea, având în ea multă forţă.

Părintele a ieşit şi a zis: „Fraţi şi surori, cine posteşte lunea, vă rog, să o luaţi”.

Două bătrânele au luat-o, şi femeia demonizată le-a urmat fără împotrivire.

Părintele le-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, iar eu, aflându-mă mai departe am auzit doar „Maria”, şi nu mai ştiu ce, şi femeia a început să cânte rugăciunea şi a devenit „adevărată”.

Reporterul:

A ieşit demonul, da?

Da.

Părintele le interzicea să vorbească.

Părintele alunga şi demonii.

Reporterul:

Dar referitor la postul de luni, părintele insista foarte mult?

Da, foarte mult. Părintele îmi spunea, atunci când eu ţineam deja postul de luni: „Foarte bine faci că ţii post lunea. Omul care posteşte lunea are o foarte mare putere”.

Părintele spunea că, atunci când te vei prezenta la Înfricoşătoarea Judecată, îţi vor fi date aripi, dacă vei respecta cum se cuvine ziua de luni.

În numele Domnului Dumnezeu….

Text în slavonă veche – rugaciuni in slava veche

L-a început îl înjurau pe părintele. Au fost multe astfel de cazuri. Îi ziceau ghebosul, bestie, astea erau primele lor cuvinte, bestie. Părintele tăcea, nu le răspundea demonilor, zicea că nu trebuie să vorbeşti cu dracii. Nu le acorda nici cea mai mică atenţie. Şi atunci văzând că nu le răspunde, începeau să-l laude, zicând: eşti sfânt, eşti înalt şi ne arzi în foc.

Atunci părintele zicea cu autoritate, uneori chiar ridicând vocea: Tăceţi! Sunt un mare păcătos. Mereu spunea: „Sunt un mare păcătos”. Şi atunci demonii amuţeau imediat.

Nepoata părintelui Nicolae

Valentina SOLONŢEVA

Mai apoi părintele era vizitat de persoane din Moscova, din Abhazia, din Uzbekistan, şi părintele le citea rugăciunile de alungare a demonilor.

Am văzut personal cum citea rugăciunile de alungare a demonilor şi era foarte îngrozitor.

Mult timp a locuit Eugenia de la Moscova, dar nu mai ştiu ce a făcut mai târziu, nu mai ştiu ce face, probabil că a decedat de mult. Mai târziu părintele a primit binecuvântare să se roage pentru ea ca pentru o persoană decedată.

E ceva înfricoşător, ţipă, latră, apoi cade şi peste un oarecare timp zicea: părinte, te-am înjurat?

Şi îmi amintesc cum veniserăm cu mătuşa Clava, dormeam pe jos, nu dormeam pe pat, ci pe jos, ne dureau coastele, nici nu aveai posibilitate să te întorci, era zăpuşeală.

La ora 4:00 dimineaţa suna deşteptătorul, nu mai ştiu, la ora 5, sau ora 6 ne deşteptau. Sculaţi-vă pentru rugăciune. Nu aveai nici un chef să te trezeşti atât de devreme.

Îi ziceam lui mătuşa Clava: mergem să ne rugăm acum şi iarăşi ne culcăm, Mătuşă Clava, trebuie să ne mai culcăm. Decedata iubea să doarmă.

Stăteam la rugăciune şi această Eugenia zice: Ei, bine, acum se va termina rugăciunea şi ne vom culca. Eu voi dormi. Bunicuţele ziceau: sigur, sigur, tu nu ai dormit toată noaptea.

Eugenia le răspundea: am dormit toată noaptea, dar vreau să mai dorm.

Şi eu ziceam: „Mătuşa Clava, vorbeşte despre noi. Uite ce se petrece”. Şi ne trecea tot somnul.