De obicei la sat biserica e mai mică și se aude tot, oriunde ai sta dezavantaj mare pentru cine stă la sat și nu-și permite financiar să meargă la oraș 53 de Duminici pe an și încă vreo 27 de sărbători cu crucie roșie care pică de luni până sâmbătă, în total sunt vreo 80 de sărbători cu crucie roșie într-un an calendaristic.
Al doilea dezavantaj e că la sat de multe ori e un singur preot, care se plafonează în predică, în slujire, scurtează slujba, după ce participi la o liturghie ortodoxă completă după tipic, sau stai la o slujbă 5 ore pe Athos și mergi într-un sat în care nu e rânduială ai o senzație de stranietate.
La oraș de bine de rău, îți poți alege parohia, sunt mai mulți preoți, predica e mai îngrijită, apar preoții cu doctorat, în funcție de cât de mare e orașul ai cel puțin 15 parohii și ai alternative de transport fără mașină.
Deci ce nu-mi place lăsarea satului într-o stare de băltire, de mediocritate, cu preoți plafonați în multe locuri, doar pentru că tinerii se înghesuie ca niște apucați în urban și în satele din zona metropolitană care se vor alipi cândva orașelor.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
|