B.Cauze sociale
1.Existenţa unor grupuri sociale aparte, formate din membrii unui cult anume (microgrupuri profesionale, mai ales cele de meseriaşi particulari: instalatori, zidari, tâmplari etc.). Grupuri etnice: rromii lui Cioabă – penticostali.

2.Pretinsa nerespectare de către Bisericile tradiţionale a drepturilor, libertăţilor şi demnităţilor umane şi cetăţeneşti – este extrem de speculată de sectele de azi. Sectele cer reprezentanţilor creştinismului autentic şi promovează ele însele cu insistenţă: emanciparea femeii (hirotonirea/ordinarea) acceptarea păcatelor contra firii („libertăţi sexuale”). Pe scară largă, de la Reformă încoace, este răspândit şi aplicat conceptul „preoţiei universale”.

3.Dorinţa de îmbogăţire a liderilor sectari. Mulţi dintre aceştia speculează naivitatea adepţilor lor şi-şi construiesc prin intermediul grupărilor pe care le înfiinţează sau patronează adevărate imperii financiare, gestionând averi uriaşe. Ex.: - în trecut: Anania şi Safira (Fapte, cap 5), „câştigătorii de bani în numele lui Hristos”, de care vorbeşte Sf. Pavel (II Cor. 11,20). În prezent, sectele se organizează după sistemul investiţional practicat de toate întreprinderile capitaliste: îşi fac publicitate, aduc „ajutoare”, Biblii şi alte publicaţii gratuite, oferă job-uri în străinătate, pentru ca, în final, să-şi scoată investiţia din: zeciuieli (adventiştii), „buna-speranţă”(iehoviştii), cotizaţii şi obligaţii „sacre” (2% la Ananda Marga).

4.Contrastul între luxul unor slujitori ai Bisericilor tradiţionale şi sărăcia enoriaşilor – este o cauză socială clasică; stă la baza apariţiei protestantismului: naşterea noilor Biserici protestante a fost însoţită de puternice frământări sociale (de ex.: răscoala anabaptiştilor lui Thomas Münzer). Diferenţa între opulenţa arătată de unii slujitori bisericeşti şi starea pauperă a păstoriţilor lor favorizează demersurile liderilor sectari, care se folosesc de sloganuri comuniste şi naţionalist-populiste.

5.Implicarea unor Biserici tradiţionale în acţiuni politice, militare, economice; transformarea unor Biserici (mai ales Protestante) în instituţii social –filantropice, fără o trăire religioasă autentică. „Biserica=concubina statului”.

C) Cauze morale

• Sectele acuză Bisericile tradiţionale fie de promovarea unei morale prea rigide, fie a uneia prea permisive. Avem, aşadar, pe de o parte, secte imorale (M.I.S.A.) sau, pe de altă parte, secte vinovate de extremism moral (hlâştii, scapeţii).
• Prozelitismul în familie. Odată convertit un membru al unei familii, şi ceilalţi sunt potenţiale victime. Atenţie la căsătoriile mixte!
• Imoralitatea unor slujitori, frauda şi hoţia, neînregistrarea în evidenţele financiar-contabile parohiale a sumelor încasate, manevrarea de fonduri şi obiecte fără justificare (contrabanda şi specula); lipsa măsurilor coercitive faţă de cei vinovaţi (inactivitatea unor consistorii).

D) Cauze culturale

• Incultura – în orice domeniu, dar, mai ales, cea teologică – determină pe unii să se erijeze în cunoscători şi interpreţi speciali, deasupra autorităţii bisericeşti competente (ex.: „clarvăzătorii”).
• Refuzul Revelaţiei: Evanghelia e considerată o învăţătură omenească, Tradiţia e complet negată.
• Negarea meritului avut de Biserică în dezvoltarea culturii universale; accentuarea unor aspecte negative secundare (ex.: inchiziţia) – acestea pot fi imputate persoanelor în cauză, nu Bisericii în sine, care e infailibilă.
• Incultura slujitorilor bisericeşti.
• Pretinsa „culturalizare” şi specularea setei de cunoaştere (curiozităţii): sectele ţin cursuri de limbi străine, patronează instituţii de învăţământ, se implică în procesul de alfabetizare a ţărilor sărace. Lansează invitaţii creştinilor autentici, pentru a asista la „adunări”, la alte ritualuri (botez, înmormântare), la „congrese” (iehoviste) sau ceremonii festive („comemorarea morţii lui Isus” – iehovistă).

E) Cauze maladive

• Afecţiunile psihice de care suferă liderii sectari: obsesii, manii, depresii, paranoia, delir, misticism bolnăvicios, înclinaţia spre obscurantism; stressul şi angoasele tinerilor debusolaţi.
• Refuzul asistenţei sanitare şi al unor forme de tratament medical (transfuzii, transplant, vaccinuri etc.)
• Izolarea socială – îi afectează iremediabil – psihic şi fizic – pe adepţii sectari.
• False concepţii privind sănătatea mintală (yoga) sau fizică (regimuri de hrană, bioenergii, posturi speciale, interdicţii alimentare).

Sectologie-scribd,90pg