Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Ieri in timp ce eram in bucatarie si usa era larg deschisa la terasa, o pisica flamanda si speriata a venit pana aproape de usa plangand de foame. Am iesit afara si am inceput sa o hranesc. In timp ce sedeam si o hraneam, o albina a venit la mine insistent. Si zbura dupa mine si eu ma feream si ea dupa mine zbura. Si fugeam de ea si tot dupa mine era. Si in final, de spaima ca ma putea intepa , am alungat-o. Apoi am intrat inauntru si am cugetat:
vai mie, cum iubesc creatia lui Dumnezeu daca am hranit pisica si am alungat albina?
un gand imi zice: de teama sa nu te intepe, nu ai gresit.
vai mie, daca aveam incredere deplina in Dumnezeu si nadejde nu o alungam. O iubeam si pe ea ca pe pisica, si nu mai imi era teama ca ma inteapa ca stiam ca vazand Domnul iubirea mea pentru albina nu ar fi lasat-o sa ma intepe.
Azi noapte tarziu am zis : Doamne ce este cu intamplarea asta?
Ce este?! pai nu asa sunteti voi oamenii, nu hraniti o parte si alungati alta parte?
Si atunci am tacut.
Tot ieri am zis: nu mai intru aici ca e mare tulburare. Dar pentru ca am invatat ca trebuie sa facem voia Domnului nu am sters contul meu asteptand voia Domnului.
Azi noapte tarziu ca de obicei m-am cercetat si am cugetat.
Doamne, s-a zis aici ca trebuie sa fim ca albina , sa zburam din floare in floare sa culegem ce e bun. Dar Doamne eu am crezut ca aici este un stup! Intra Doamne in stup si musca?
Si am primit raspuns: nu e stup, cum sa fie stup, daca zboara si muste! Insa Sfantul Ioan Gura de Aur a spus: astazi am trecut pe la groapa de gunoi si am vazut acolo sfintenia. Un om de acolo, cazut si flamand era sfant.
Am inteles atunci ca aici sunt si albine nu numai muste. Si ca nu conteaza unde zbori conteaza pe ce te asezi si ce culegi.
Pentru voi albinutelor de aici cu mult drag!
Acum cititi apoftegma a Cuviosului Paisie Aghioratul:
""Daca intrebi o musca: "Sunt flori in latura aceasta?" -, ea iti va spune: "Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii", si iti va insira toate murdariile pe care a stat. Dar daca vei intreba o albina: "Ai vazut vreo necuratie in latura aceasta?" -, ea iti va spune: "Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare" - si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila... Dupa cum mi-am dat seama, unii oameni seamana cu albina, altii cu musca. Cei care seamana cu musca, in orice situatie, cauta sa afle ce rau exista si se preocupa de el; nu vad nicaieri nici un bine. Cei care seamana cu albina, afla peste tot orice bine exista. Omul stricat, stricat gandeste, pe toate le interpreteaza de-a stanga si le vede anapoda. In timp ce acela ce are ganduri bune, orice ar vedea, orice ii vei spune, isi va pune in minte gandul cel bun. ""
|
Sora draga, imi iau ingaduinta, numai datorita varstei, sa va spun ca modul acesta de a imparti oamenii, adica pe fratii nostrii, in albine si muste sau in sticati si curati, nu e folositor pentru mantuitrea dvs. De ce? Pentru ca, automat, va situati de partea buna a impartirii, implicit va indreptatiti ca fiind albina si ca fiind curata, iar pe ceilalti sa-i vedeti ca muste si stricati. Asta cauzeaza la mandrie care se umfla si face buba: da in orgoliu sau chiar mai rau, in trufie. E mai sanatos, zic eu, sa-i vedem pe
fratii nostrii ca pe niste frati mai mici intr-ale duhovniciei, care nu toti pot sa manance hrana tare, chiar daca este foarte gustoasa. Nu-i dati unui prunc friptura si sa va suparati apoi pe el daca nu vrea s-o manance. "Hrana" se da dupa varsta duhovniceasca si se da in cantitati mici la inceput, ca mai apoi,
vazand daca i-a priit, sa marim cantitatea. Daca as veni acum la dvs cu o galeata de miere si v-as cere s-o mancati, nu cred ca v-ar prii desi nu va cer un lucru rau, ci doar ca este peste puterile dvs, ca daca as da galeata la un urs, acela ar manca-o toata. Deci e bine sa dam cu socoteala hrana duhovniceasca, cata trebuie, cum trebuie (adica cu rabdare si dragoste, nu doar sa i-o aruncam in fata, na' mananca!), cand trebuie (cand are el usa deschisa, gurita deschisa, ca altfel cade pe jos sau o dam cu forta si o s-o verse), unde trebuie si mai ales, mai ales, la cine trebuie. Ca daca unul mananca si singur, nu mai vin eu sa-i torn cu galeata. In concluzie, dreapta socoteala, rabdare si multa, multa dragoaste atunci cand vrem sa fim invatatori ai altora. Iertare, sora draga, ca faceti multe lucruri bune, insa uneori ravna si graba de-a vedea rezultate pe loc va determina, uneori zic, la lucruri pripite care ar putea sa faca sa suferiti si dvs si cel pe care il doriti "hranit" si ar fi pacat pentru ca, asa cum am spus, aveti o ravna deosebita. Impletiti-o cu multa rabdare si cu dreapta socoteala si cu blandete si o sa vedeti rezultatele! Iertati-ma si pe mine, sora draga, ca m-am facut invatator nevrednic si nemernic.
Har, smerenie si jertfa de sine.