[Mosh-Neagu]

N-am mai intrat demult pe-aici si nici acum nu intentionez sa raman. Subiectul topicului, marturisesc ca a avut o oarecare influenta asupra mea. Cunosc destul de bine zbuciumul colegei noastre, Dorina, dar tocmai acest zbucium m-a pus oarecum pe ganduri. De cateva luni am terminat o carte la care lucrez de niste ani. Evident ca am si binecuvantarea Parintelui-arhimandrit, dar eu inca ezit sa o public. Pentru ca nu stiu cum e mai bine. Un timp m-am intrebat ce-mi doresc de fapt? Celebritate? Cu siguranta, NU! Bani? Desi am destule probleme financiare, cu doi studenti de intretinut, ne rugam pentru sanatate si putere de munca. Oricum, nu-mi fac iluzii ca profitul mi-ar aduce relaxarea materiala. Si-atunci ce-mi doresc? Laude si recunoastere? Premii? Distinctii? Toate astea ma sperie! Pentru ca sunt slab si prost si... s-ar putea sa-mi placa. Vazand situatia Dorinei, m-am intrebat ce-as face eu? M-as revolta sau m-as bucura? Mie de fiecare data mi-a iesit ca... m-as bucura daca cineva "m-ar citi", desi gandurile mele ar fi atribuite altuia. Oare nu stie Dumnezeu cui apartin? Si-apoi... care-ar fi meritul meu? Ce pot eu sa fac fara Dumnezeu? Cine m-a inspirat sa scriu, daca intr-adevar a iesit ceva bun? De ce astept vreo rasplata? Nu cumva tocmai de asta ma incearca, sa vada daca inteleg iubirea aproapelui? Ei, voiam sa spun ca tot acest zbucium al colegei noastre m-a facut pe mine sa... nu mai vreau eu nimic, sau aproape nimic din dreptul de autor, pentru ca nu eu contez, ci numai si numai mantuirea sufletului meu, a familiei, si eventual a celor care, daca Dumnezeu oranduieste, vor citi acele randuri. Restul e... mandrie!

Daca am suparat sau am atins corzi sensibile, imi cer iertare. Nu asta a fost intentia.

Doamne-ajuta si post cu folos!