[cristiboss56]

În epoca de astăzi omul viețuiește în fiecare zi cu frică, și toți știm că s-au depășit cu mult limitele fricii pe care o aveau oamenii în generațiile trecute. De ce există, însă, atât de multă frică? Omul este plăsmuit să fie liber sub acoperământul și iubirea Părintelui Ceresc, Dumnezeu, ca și copiii mici care viețuiesc fără grijă sub acoperământul și iubirea părinților lor. De exemplu, dacă iei un copil și-l întrebi: „Te temi că nu ai ce să mănânci mâine?” îți va răspunde automat: „Nu, pentru că îmi va da să mănânc mama sau tata!” Și doarme liniștit, pentru că are încredere în părinții săi. La fel si noi, nu trebuie sa ne temem de necunoscut!
Noi, însă, oare avem această încredere în Părintele și Creatorul nostru? Desigur că nu, pentru că noi am luat viața, și toate grijile, și problemele, în mâinile noastre, și de dimineață până seara, uneori și nopțile, ne gândim ce vom face, cum ne vom îmbrăca, dacă vom avea de muncă, sau cum vom înmulți averea și, dacă este cu putință, cum vom dobândi întreaga lume. Dormim și ne trezim cu frică să nu ne îmbolnăvim, să nu se întâmple vreo nenorocire…
Să nu ne lăsăm pe noi înșine în largul durerii, al agoniei și al fricii! Hristos ne așteaptă să ne odihnească de osteneala vieții de zi cu zi, și de povara păcatelor noastre. El vrea să ne dăruiască iubirea Lui bogată și ajutorul lui: Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi (Matei 11, 28).
Sevasta E. Hasioti, Când vrei să-ți potolești setea