Va multumesc pentru raspunsuri. Sunt multumit de explicatii si unele chiar au sens chiar si pentru ateul din mine.
@mirela.t, Florin-Ionut:
Generice:
1 - Problema devine una filozofica. Practic intram in capul lui dumnezeu sa vedem ce vrea de fapt de la noi si, desigur, fiecare va trage/imprumuta concluzii(adevaruri). Asa cum ati spus si dumneavoastra, diferitele interpretari au dus la nasterea sectelor.
Concluzia mea este ca dumnezeu alege sa nu-si foloseasca in totalitate puterile care l-ar ajuta sa incheie totul brusc cu un numar de oameni in rai si altul in iad, ci sa urmareasca firul omenirii. E cat de cat ok interpretarea?
@Parascheva16:
Generice:
3 - Nu ma refeream la Vatican nici la BO, nici la relatia intre ele. Eu ma refeream la religie in general, sub toate formele si interpretarile ei.
Sunt de acord ca in perioada comunista, biserica a fost persecutata. Cultul personalitatii se da cap in cap cu religia in general.
Eu ma refeream la faptul ca intotdeauna o religie si-a dorit extinderea numarului de credinciosi si atunci cand una a trecut peste cealalta, s-a lasat cu sange, moarte si nu de putine ori, genocid.
Viziunea mea este extrem de simpla. Ascultati John Lennon - Imagine.
@Parascheva16, mirela.t:
Dumnezeu este: Tatal - Fiul - Sfantul Duh
Fiul ar trebui sa aibe o mama, corect? Maria este mama lui. Dar Maria este om, care s-a nascut. Deci fiul s-a "nascut"(el nu are inceput) inaintea mamei?
@iuliu46:
Ateul nu este destept. Ateul este intotdeauna insetat de cunoastere si cu fiecare informatie noua intiparita in creierul sau plin de neuroni, va fi mai putin prost ca mai inainte.
Nu exista ateu pe lumea asta care nu isi va renunta la ateism in favoarea religiei daca va exista acel lucru care il va face sa se se schimbe.
Nu vreau ca discutia noastra sa devina una ostila. Probabil nici dumnezeu nu ar vrea asta nu?
Facerea:
Am inteles cu Abel acum. Partea cu incestul sunt plauzibila. Trebuiau cumva sa se inmulteasca.
----------------
Putem sa discutam in continuare pe aceste idei insa mai am cateva idei + o povestioara.
1 -
De ce trebuie sa fim buni doar de frica iad-ului si nu puteam sa fim buni pentru ca avem umanitate si compasiune fata de semeni?
Eu am o maserie tehnica insa in putinul timp liber incer sa imi aduc contributia in societatea. Sunt voluntar Pompieri/SMURD, unde contribuia mea infima a pus urmarul la salvarea a multor vieti, particip la acte de caritate ori de cate ori imi permite buzunarul si timpul. Nu am ranit niciodata pe nimeni si am iubit intotdeauna natura sub toate formele ei. Insa nu am facut asta pentru ca asa a zis cineva de sus si nici pentru a scapa de o eventuala pedeapsa. Voi unde credeti ca merit sa ajung?
2 -
O sa povestesc o intamplare care m-a marcat. Acum cateva saptamani, intr-o duminica, ma intorceam de la pescuit cu prietenii. Am oprit, cum facem intotdeaua, la un magazin de cartier sa bem o cutie de coca-cola. Prin fata noastra trecea o batranica amarata care mergea greu. Unul din prietenii mei i-a dat 5 lei eu am ales sa o ajut sa treaca strada.
Eu fiind imbracat in camuflaj, bunica a crezut ca sunt in armata. Mi-a povestit ca fiul ei era in armata si era trista ca a decedat anul trecut de leucemie, iar la doua saptamani i-a murit sotul de suparare. Are o fiica maritata prin tari straine care nu o mai viziteaza. Era singura si bolnava si saraca. Am imbratisat-o, am consolat-o, i-am sarutat mana si i-am dat niste bani. M-a strans la piept ca pe copilul ei. De ce permite dumnezeu asa ceva? El nu plange cand vede asa ceva?
|