Citat:
În prealabil postat de MarinaAlca
In procent de 99% cam banuiesc de ce am pierdut DARUL... din mandrie!!! eram prea mandra cu el! ma refer la darul de a canta! Am cantat timp de 3 ani in corul unei biserici din Bucuresti, dupa care am considerat ca e timpul sa ma retrag.. simteam ca nu imi e spre crestere duhovniceasca... aveam falsa impresie ca toate privirile celor din biserica sunt atintite asupra corului, plus ca nu puteam ingenunchia in timp ce cantam(ptr ca majoritatea celor din cor stateau in picioare).. ma simteam in permanenta gatuita de emotie.. sunetele nu mai ieseau asa cum trebuie.. in fine... precum ziceam, cred ca multa mandrie a daunat.. asa ca ca m-am retras undeva in spatele bisericii si dadeam raspunsurile de acolo...cu timpul am schimbat si biserica cu una care era mult mai aproape de casa mea..pana acum un an, cand ceva fff straniu s-a intamplat....eram in biserica, la prohodul Adormirii Maici Domnului si cantam.. instantaneu.. o forta nevazuta, total negativa, a pus stapanire pe mine... si de atunci nu mai pot canta.. aproape deloc... vocea inca o am dar de cate ori incerc sa cant, apare senzatia de sufocare... proasta respiratie... anxietate, oribil, ceva in genul atacurilor de panica... adeseori stau si incerc sa patrund in adancul fiintei mele ptr a-mi da seama unde am gresit si ce pot face ptr a imi recapata DARUL pierdut prin nesabuinta  |
te vei folosi mai bine asha daca tzi-ai pierdut glasul, duhovniceshte, poate ca dorintza de a primi slava de la oameni, inchipuita, se va mai linishti ca se vor uita miratzi cu totzii ce sunete stranii ies din gura ta...
eu cant dintotdeauna asha urat ca shi tine, dar am impresia in mintea mea ca ash canta frumos... sunt semiafon, dar nu ma las... inca mai cant... deshi nu tzin minte textele
mi-e mila de cei ce ma aud shi de cele mai multe ori mi se taie vocea sau capata asha un tremur cu conotatzie capreasca, sau pur shi simplu cant textele greshite shi e deranjant... ma simt penibil shi in centrul atentziei, dar incerc sa ma ridic in Duh...
