Citat:
|
În prealabil postat de Saurian
Am si eu o intrebare: e pacat sa razi? Din cate stiu Sf. Parinti spun ca rasul e al dracilor sau ca nu are voie calugarul sa rada. Dar totusi? De ce a lasat Dumnezeu rasul? Cunosc unele persoane care au un chip atat de frumos cat sunt pusi pe glume si pe ras ( si cand spun ca sunt pusi pe glume ma refewr la glume nevinovate prin care sa nu jigneasca pe altii ). Uneori mi se intampla cand ma duceam la parintele duhovnic sa-l intrebe unele probleme despre viata duhovniceasca iar cand ma intorceam acasa ma apuca un ras de bucurie. Parca imi venea sa rad de prostia mea in aceste probleme duhovnicesti, de felul in care complicam unele probleme duhovnicesti si parintele meu duhovnic gasea niste raspunsuri atat de simple etc. Era un ras de bucurie si cu greu ma stapaneam sa rad pentru ca sa nu ma creada cei care ma vedeau ca sunt nebun. In acelasi timp se intampla uneori sa rad la spovedanie, un ras dracesc. Imi venea sa rad fara sa vreau sa rad. Parintele meu duhovnic mi-a spus ca rasul este o stare a omului si ca nu e gresit. Poate cand radeam la spovedanie era o problema duhovniceasca din cauza emotiilor. Rasul e bun sau rau? Ce credeti? As prefera sa nu fie abordat acest subiect de crestini care au pareri mai mult sau mai putin eretice fata de ortodoxie si predania Sf. Parintilor pe care suntem datori sa o pastram si sa o imbogatim.
|
Atit risul cit si plinsul sint lasate de Dumnezeu. Dar, pentru ca exista un dar, cumpatare in toate. Risul ca manifestare in sine,denota optimism,bucurie,buna dispozitie. Risul ca manifestare in sine este specific oamenilor,dar, pentru ca exista iar un dar, trebuie sa vedem ce il declanseaza si cind trebuie sa se manifeste si in ce conjunctura. Cind sintem rationali si cumpatati, risul nu este nici un pacat, ci dimpotriva este o terapie a mentineri tinereti, a longevitatii in general . Deci, mai pe romaneste depinde de ce ridem si unde ridem. Optimismul, buna dispozitie sint venite cu siguranta de la Dumnezeu .