În prealabil postat de crinrin

Privind de curand la un barbat in biserica, n-am putut sa spun altceva decat: Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Obisnuia sa vina des la biserica, dar de ceva timp nu-l mai vazusem si chiar ma intrebam ce s-o fi intamplat cu el. Acum am aflat! Fusese tot timpul acolo, nu disparuse, doar schimbarea care se petrecuse cu el m-a impiedicat sa-l recunosc. Si ce schimbare!!
Am cascat ochii insistent la el, atat cat mi-a permis situatia, si daca n-ar fi existat riscul sa par o nesimtita, mai ca l-as fi urmarit prin toata biserica ca sa-l observ mai bine. Dar nu-i nimic! Va mai dura ceva pana voi inceta sa ma minunez de schimbarea ce s-a produs cu el.
Nici nu stiti ce bucurie mi-a adus noua lui infatisare! Putin mai lipsea sa nu-l mai recunosc deloc!

Dar sa ne intoarcem cu cateva luni in urma...

Sunt tot in biserica, inconjurata de oameni din toate partile. Se intampla des ca oitele cele mai nerabdatoare sa stea gramada la miruit. Si cum nu stau bine cu rabdarea, ingros si eu randurile din fata. Doar ca de data asta am simtit miros de alcool.
Alcool, aici?! Da. Si am inteles repede si de unde venea.

Unele patimi sunt vizibile pentru oricine, altele nu. Primele ii smeresc tare pe cei rapusi de ele, dar si pe martori, indemnand la rugaciune si la luare aminte iar patima bauturii se numara printre ele.

Stiam, asadar, ca bea. Am fost insa surprinsa sa realizez ca acel barbat se afla tot timpul in stare de betie, chiar si atunci cand era in biserica, citind mereu dintr-o carte de rugaciuni.

Ce clar mi-a devenit ca acolo se lucra subtil o taina! Negresit ca avea duhovnic, altfel un om aflat mereu in stare de betie nu avea cum sa reuseasca sa mai vina si la biserica. Cel mult, ar fi sfarsit pe o canapea in parc sau intr-un sant. Dar, nu!
Omul asta - asa beat cum era, duhnind de alcool, mai mult ca sigur avand sticla de bautura in traista in care isi tinea si cartea de rugaciuni, venea la biserica. Diavolul pe-o parte nu-l slabea deloc, dar nici Harul nu-l parasea. In asta am vazut clar lucrarea duhovnicului si puterea rugaciunilor sfintiei sale! Ce imagine incredibila! Sa intuiesti un diavol nerusinat care-si dadea toata silinta sa subjuge la nesfarsit creatia lui Dumnezeu, chiar daca era atat de evident ca stradaniile lui nu puteau opri Harul. Omul ala si impleticindu-se de-a binelea tot ar fi ajuns in biserica!

Ca intr-un joc de-a soarecele si pisica in care pisica e un duhovnic plin de Har, care stapaneste situatia si-si permite sa umileasca un soarece cu chip de diavol.
Ati vazut vreodata cum o pisica, satula si pusa pe distractie, daca prinde un biet soricel il ia si-l smotoceste de-i plangi de mila? Cum ii da cu labuta, se preface ca-l scapa, ba il lasa sa mai faca cativa pasi dupa care il ia iar la tavaleala? Si doar cand se plictiseste de acest joc, il da lovitura mortala?
Tot asa si aici!
Era stapanit de diavol pe de o parte - duhnind de alcool, cu fata buhaita, mergand teleghidat ca sa-si mentina directia, dar impins de la spate de Har ca sa vina la biserica, sa stea linistit si sa citeasca dintr-o carte de rugaciuni.
Ce imagine! Ce lucrare! Ce duhovnic!
Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si niciun cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!

Jocul acesta pricinuia, cu siguranta, multe suferinte diavolului, multa umilinta, multa neputinta, o mare si inversunata ura pentru om si Dumnezeu pentru ca in final sa sfarseasca si el ca orice alt soricel aflat in ghearele unei pisici agile.

A fost o lectie si pentru baiat si pentru oricine il vedea in biserica. Poate si pentru cei care vor auzi despre el!

Stiam ca va veni o zi in care baiatul asta isi va fi invatat bine de tot lectia despre ce inseamna sa fi rapus de patima alcoolului. Si, in timp ce era purtat pe brate de un parinte duhovnic, a invatat sa faca el insusi primii pasi spre vindecare! Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Ce final victorios! Un suflet tocmai s-a salvat din ghearele diavolului! In biserica, cu Harul lui Dumnezeu care pe toate le poate!

Cel care alta data era imbracat ca un pierde-vara, tarsaindu-si sacadat pasii si raspandind in jur miazma de alcool, cu fata rosie, buhaita de bautura, in prezent e de nerecunoscut. Aranjat frumos, mi-a fost mai usor sa-l recunosc stand cu spatele. Odata intors cu fata, chipul lui mi s-a parut de nerecunoscut. Alta culoare, alta alura, alta expresie, alta privire, pur si simplu alt chip, un om nou! Si chiar este, doar s-a nascut a doua oara!

Nu stiu cum a ajuns alcoolic, stiu doar ca in biserica la care obisnuiesc sa merg a fost odata un alcoolic care s-a vindecat cu ajutorul lui Dumnezeu si-a lucrarii unui duhovnic, prin spovedanie, rugaciune, participare la Sf. Liturghie, multe Sf. Masluri, smerindu-se, avand vointa si dorinta de a se impartasi cu Hristos!

Am trait aceasta bucurie ca si cum ar fi fost victoria mea, desi sunt departe de a fi victorioasa. M-am bucurat insa pentru el si stiu ca Dumnezeu va lucra in continuare si cu el si cu mine si cu oricine-I cere ajutorul!
Doamne, miluieste-ne!

Va indemn pe toti cei care veti citi aceste randuri sa spuneti in gand o scurta rugaciune: Doamne, miluieste-l pe acest baiat proaspat renascut! si sa-I dam slava lui Dumnezeu pentru aceasta minune: Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!