Citat:
În prealabil postat de Lucian008
Exista si acesta interpretare, dar nu la Sfinti Parinti. Acestia interpreteaza simbolic pomul vietii. Sursa nemuririi nu putea fi pomul unui fruct.
|
nu e nici o greșeală, interpretarea strict literală e cea corectă dacă plecăm de la adevărul că de fiecare dată când mâncăm ne prelungim viața! e vorba de nemurire ca proces desfășurat în timp nu ca stare|proprietate ireversibilă a unei substanțe|obiect ...
nemurire ca proces în timp adică dacă am fi respectat poruncile divine și am fi mâncat doar din pomul vieții ne-am fi prelungit în mod nedefinit viața ...
sfinții părinți sunt prudenți când vorbesc de nemurire pentru că tentația omului căzut în păcat e de a se gândi imediat la nemurire ca o proprietate ireversibilă de tip substanțial ... adică mănânci din mărul vieții o dată și gata, devii nemuritor indiferent ce se întâmplă după aceea, indiferent ce faci, devii ucigaș și tot nemuritor ești, nici dumnezeu nu te mai poate omorî!
fals! greșit! nu e acel tip de nemurire e vorba de nemurire ca proces ciclic desfășurat în timp care în anumite condiții se autosusține pe termen nelimitat! chiar nemuritor, pentru că ai mâncat din pomul vieții și corpul ți s-a regenerat dacă ți se urcă la cap nemurirea și te arunci de pe vârful muntelui în prăpastie ca să verifici dacă ești sau nu nemuritor vei muri, că nu e acel tip de nemurire la care visează cei căzuți în păcat!
la fel ca o mâncare obișnuită, mănânci ca să trăiești și după ce ai mâncat mai ai energie pentru un timp finit dar chiar după ce ai mâncat tot poti muri dacă îți cade drobul de sare în cap ... nemurirea nu te scutește de respectarea celorlalte legi divine dacă vrei ca nemurirea să devină realitate!
nemurire ca posibilitate pentru că trăia în rai, aici pe pământ, chiar dacă respecți toate poruncile divine tot mori pentru că mâncarea nu mai are aceeași putere de vindecare ca pomul vieții din rai și încet dar implacabil și inreversibil corpul, carnea, se degradează și nu mai funcționează corect ... și până la urmă mori sau dacă nu mori îți cauți singur moartea pentru că viața devine un chin fără nici un sens decât acela de a trăi durerea bolilor care te macină încet dar sigur ... cu toate medicamentele și injecțiile și minunile medicale ajungi singur la aceeași concluzie ca și dumnezeu, e timpul să mori, să treci dincolo!
în rai, adam avea capacitatea de a amâna pe termen nelimitat degradarea fizică a corpului mâncând din pomul vieții ceea ce teoretic l-ar fi făcut nemuritor ... dar nemuritorul adam mâncând din pomul cunoștinței binelui și răului a nesocotit poruncile divine și ca să nu mai aibe acces la pomul vieții a fost alungat din rai ... prin acest gest dumnezeu nu a făcut altceva decât să îi dea posibilitatea lui adam și întregii rase umane de a cunoaște binele și răul limitând în același timp răul produs de gestul său fără a fi obligat să ia măsuri mai radicale de genul ștergerii din cartea vieții a rasei umane ... ar fi putut face asta și să o ia de la capăt cu altă variantă de oameni dar nu a făcut-o pentru că a considerat pedeapsa dată, alungarea din rai și pierderea nemuririi, accesului la pomul vieții, suficient de dură, pentru ca omul să ajungă singur la concluzia că a cunoaște binele și răul nu e un lucru bun și de dorit ...
ceea ce până la urmă e exact ce vrea dumnezeu, ca adam, rasa umană, să recunoască dreptatea poruncii divine date inițial lui adam, că nu e bine să îi nesocotim poruncile!