În prealabil postat de Raluca06
Nu imi imaginam niciodata ca voi ajunge sa spun "nu pot trai fara tine". Mi se parea melodramatic. Sa incep cu inceputul.. acum trei ani de zile am fost la un calugar sa ma spovedesc si mi-a zis "sa nu ai prieten pana termini scoala", eu uitand sa-i mentionez ca o sa fac Facultatea de Medicina.. eu intrand atunci in clasa a 12-a.. N-am ascultat, dar in adancul sufletului meu ma macina ce mi-a spus. Timpul a trecut, am avut o relatie de 2 ani.. s-a terminat. N-am mai vrut alta.. am asteptat si a aparut el.. N-am vrut. Au trecut 2 luni de tatonari pana am hotarat sa fim impreuna. Mai mare cu 9 ani ca mine, n-am avut incredere de la inceput ca nu cumva sa caute doar distractie. Am capatat incredere in el cand am vazut ca ma iubeste sincer. A trecut timpul, am capatat incredere.. i-am povestit despre intamplarea de cu 3 ani inainte .. si-am hotarat sa mergem impreuna din nou si sa vorbesc cu calugarul. Stiam amandoi ca suntem facuti unul pentru celalalt. Le-a spus acasa surorii si tatalui lui ca "ea e the one". Nu asteptam de la calugar decat sa ma asculte, sa imi cer iertare si eventual sa imi spuna ce sa fac.. Cel mai important era sa ma asculte, sa ma descarc. Ne-am dus impreuna.. i-am spus calugarului ca e prietenul meu.. si mi-a zis "daca nu ai ascultat, la ce ai mai venit la mine? Afara sa nu va vad, desfranatilor!" Am plecat mai descumpanita si mai macinata decat am venit. Nu numai eu..ci si el.. a inceput sa se raceasca un pic, dar nu semnificativ.. si dupa o luna de zile.. mi-a spus ca ne despartim. Deodata. Evident am intrebat de ce.. daca e cineva la mijloc, daca s-a aporpiat sufleteste de altcineva, daca am facut eu ceva.. si mi-a zis ca nu, pur si simplu ne despartim pentru ca el crede ca noi o sa ne distrugem unul pe celelalt. Mama lui a murit acum 6 ani si din cate am inteles i-ar fia aprut intr-un vis si i-ar fi zis ca el ma va distruge pe mine si sa stea departe de mine daca ma iubeste. M-am rugat si eu si-am intrebat si eu daca sa-l iubesc in continuare sau sa accept despartirea si in noaptea aia l-am visat toata noaptea. Am mai intrebat o data.. sa fiu sigura si m-am visat luptandu-ma.
Am uitat sa mentionez ca de la inceputrul relatiei noastre, fosta lui prietena- colega si de munca cu el- a incercat tot timpul sa afle cat mai multe lucruri despre mine, de la singurul prieten pe care il aveam in comun, apoi pe internet si alte minuni de genul asta. Ei s-au despartit pentru ca ea avea in timpul in care era cu el o alta relatie de 2 ani de zile... Dar ea si-a dorit tot timpul mai mult. Foarte mult timp cat nu au mai vorbit.
Revin in prezent, au trecut 3 saptamani de cand ne-am despartit si culmea.. a aparut si ea in peisaj. Nu sunt impreuna, dar face tot posibilul sa se apropie de el. Lucreaza la un proiect impreuna si se ajunge pana noaptea tarziu, ea ramanand la el peste noapte, pentru ca chipurile, taxiul ar costa prea mult...Repet, nu s-a intamplat nimic sexual intre ei SIGUR. Eu pe cealelalta parte, sufar si ma chinui ca ultimul om. Nu reusesc sa dorm, sa invat, sa mananc, pentru ca imi dau seama ca poate fi o chestoiune de timp pana cand vor demara o relatie. De cand ne-am despartit dorm 3 ore pe noapte si de vreo 2-3 zile am trecut pe extraveral. El o tine pe a lui ca daca noi am fi impreuna, el m-ar distruge. L-am intrebat "crezi ca daca am fi impreuna nu m-ai iubi, despre asta e vorba?" si mi-a zis "nu, te-as iubi si inca mult, noi suntem persoanele ideale pentru o relatie, dar trebuie sa stam separat. Poate tot din cauza mea ti-a zis preotul sa nu ai prieten pana termini scoala".
colac peste pupaza, el avea probleme cu banii, masina se stricase, la munca avea probleme. Cum ne-am despartit noi, lui i se pare ca dispar, dar masina i-a fost zgariata, nu-si mai permite sa stea in chirie si culmea.. cine s-a oferit ca are o camera in plus in apartament si-l primeste fara sa plateasca chiria? ea.. Mi-a zis chiar c-a visat ca el TREBUIE sa fie cu ea, pentru ca pe ea nu ar distruge-o si nici ea nu l-ar distruge pe el. Ma omoara acesti "trebuie" cand stiu ca tine la mine.
Ce sa fac? am ajuns sa o iau razna. Nu dorm, nu mananc, nu fac nimic. Am ajuns chiar sa cred ca mi/ni s-au facut farmece. Eu care nu credeam in asa ceva. E atat de aiurea? Dintr-o relatie perfecta, cu ganduri la casatorie in viitor, am ramas cu nimic. Parca nu mai e el, si nu, nu l-am vazut altfel cand eram impreuna de cum era de fapt... Ce faci cand esti mai mult ca sigur ca omul ti-e destinat isi impune ceva diferit? te lupti cu morile de vant sau ...?!
Am nevoie de ajutor!
|