Citat:
În prealabil postat de Raluca06
Nu am sincer nici cea mai mica idee pentru atitudinea lui. Parca nu e el. [...] Tocmai de asta zic ca pe langa motivele pe care mi le-a dat, atitutinea lui e de neinteles. E un om cu principii si nu inteleg cum s-ar schimba asa repede.
|
Reciteste ce-ai scris. Apoi gandeste-te ca alta persoana a scris cuvintele astea. Cea mai logica concluzie e ca nu l-ai cunoscut indeajuns de mult.
Barbatii pot fi asa, actori. Tu poate ai avut nevoie de un sprijin si te-ai aruncat in bratele lui neconditionat, fara sa stai sa-l cercetezi ca om. Si acum te trezesti ca nu-l cunosti deloc. Daca e asa, intr-adevar, e mai dureros sa accepti ca te-ai inselat in privinta lui, ca te-ai grabit, ca nu el e Alesul. E foarte greu. Dar daca preferi sa dai vina pe cauze externe relatiei voastre ("ce s-o fi intamplat cu el?", "de ce s-o fi schimbat asa?"), daca vei continua sa-l absolvi de vina de a nu-si explica atitudinea fata de tine, nu vei ajunge nicaieri. Si mai tare vei plange, si mai tare ti se va frange inima.