Nimic nu e intamplator... stiu asta... de aceea am ajuns sa dau acum peste aceasta rugaciune, asa cum spune: Când sufletul se umple / De adâncă amărăciune , / Eu cad îngenunchiat / În sfântă rugăciune . / Nu ştiu să zic prea multe , / Dar sufletul se-nchină, / Şi inima , şi trupul / Cu-adânc oftat suspină. / E drept , m-a prins păcatul / În ale sale mreji , / Şi nu-mi găsesc alinul / Umblând pe căi pribegi . / De aceea vin la Tine / Rugându-Te fierbinte , / Să-mi ierţi nesăbuinţa , / Să fiu ca înainte. / Coboară pacea Ta adâncă / În inima mea frântă , / Să piară de la mine / Acei ce mă-spăimântă . / Căci vreau numai cu Tine / De-a pururi să rămân, / În sfânta rugăciune , / Acum şi-n veci , Amin !
Doamne milostiv fii mie pacatoasa!

Multumesc Cristi ca te-ai gandit, candva, sa o scrii aici.