[Yasmina]

Eu am crescut o vreme cu matusa si unchiul mamei(nasii mei de botez)care ma adorau si se uitau la mine ca la un odor pretios-asta si deoarece dansii se indreptau repejor spre batranete fara nici un suflet prin casa,unica lor fiica murind de tanara rapusa de leucemie.

Chiar daca dansa nu fusese credincioasa in tinerete(ca mai noi toti),dupa moartea fetei s-a pocait cu totul ,I-a facut tot rostul pomenilor si pomenirilor si a inceput sa boteze toti copiii din familie,din vecini,din imprejurimi.
Erau doar niste oameni simpli,dansa casnica iar dumnealui muncitor -nu traiau decat dintr-un salariu modest insa"mamicuta"croseta,cusea si facea tot felul de lucruri de artizanat pe care le vindea cu bani buni,rotunjind frumusel venitul familiei,plus ca a creat amintiri prin casele tuturor rudelor-ba un pullover crosetat,ba un fular,o patura sau o fata de masa.

Tineretea lor se afla pe undeva in epoca interbelica si erau foarte deosebiti de alte rude,aveau pretentii mari pt posibilitatile lor ,erau imbracati mereu la 4 ace desi modest iar casa era mereu luna-nici acum nu stiu cum reusea nasa mea fiind si cardiaca de tanara.
Erau tinta sarbatorilor deoarece neavand copii erau generosi cu ai altora;cheltuiau ,imbodobeau brad si ii chemau pe toti la ospete ;si veneau finii la nasi,se adunau in numar mare cu parinti si nanasi,care mai de care.

Cand m-am nascut eu ei s-au concentrat pe cresterea si educatia mea,mai ales ca locuiam impreuna si eram ca si fata lor ,au lasat-o mai moale cu ceilalti fini.

Pe la 3 ani ma invata sa spun"sarut mana pt masa!"si alte politeturi de familie cu pretentii.
Iata ca a venit si ziua primei Euharistii...era inainte de Craciun cu cateva luni inainte de a implini 5 ani."Mamicuta"m-a pregatit din vreme dandu-mi mancare de post cateva zile;pana la varsta aia nici macar nu invatasem sa mint astfel incat spovedania a mers repede.Emotia,aglomeratia si lingurita cu Sangele Domnului m-au molesit destul de repede ,am venit acasa si m-am culcat...cand m-am trezit ,eram fericita fara sa fii avut un motiv anume-pt ca asa sunt copiii!

Nasa pregatea in bucatarie porcul pe care de dimineata tocmai il taiasera...cand mi-am amintit scenele din fugareala lui,plansetul si grohaitul fericirea s-a evaporat ,mi s-a pus in nod in gat si mi s-au umezit ochii;dansa se bucura ca m-am trezit si ma imbia cu sorici proaspat ,i-am intors spatele(toata copilaria am avut probleme cu mancatul carnii si a oualor,nu imi placeau la gust,imi faceau scarba. De aceea cand aveam carne in farfurie ma scapau de ea animalele casei,un caniche si un motan portocaliu :)
Problema s-a rezolvat la pubertate cand apetitul s-a mai revolutionat si chiar daca mai faceam mofturi totusi nu le depaseau pe cele din copilarie,cand Domnul stie cu ce am trait...

In antreu,nasul pregatea(ca in fiecare an)bradul cu tot tacamul si cu toata pedanteria epocii dumnealui. Era si dansul fericit si mandru nevoie mare ca are pt cine face bradul asa ca si-a pus discul cu cantece de inima albastra,cantate de maestrul Dona Siminica, si-a turnat o tuiculita mica in paharul fistichiu al unui serviciu de cristal rubiniu cu accente aurite si a inceput sa scoata de prin cutii beteala,globuri,ornamente din hartie si preferatii mei clopoteii.
Anul asta trecusem de perioada lui "de ce"astfel ca nu l-am mai plictisit cu intrebarile mele nesfarsite de ce au taiat bradul,daca mai inverzeste din nou in primavara chiar si asa taiat,daca face flori,dar mere...si cate si mai cate...

Nasa ma cheama cu o voce serioasa(asta inseamna ca am treaba),ma duc curioasa si sa aflu ca va trebui s-o ajut in bucatarie;am inceput cu taiatul cubulete a legumelor pt salata de boef,salata care este pregatita cu toata seriozitatea pt pomana mortilor.Ma pune s-o gust explicandu-mi ca ea nu o poate gusta pt ca tine post pana in ziua de Craciun dupa ce le imparte mortilor,astfel ca din respect si dragoste pt ei nu doreste sa se infrupte din bunatati inaintea lor."Dar eu de ce nu mai tin post mama?"
-"pt ca esti copil si nu ai pacate ca noi batranii,imi raspunde ea"
-"ce inseamna pacate?"incep eu...

Eu doar ii tin de urat in bucataria cam stramta a casei vechi,tai mici bucatele de gogosar si mi le lipesc de unghii imitand-o pe mama(reala)care este tanara,cocheta,draguta si miroase frumos intotdeauna.
Nasa ma priveste scurt si ma atentioneaza sec ca unghiile rosii nu sunt pt copii.

Isi duce mana la inima si obosita se aseaza pe un scaun sa astepte coacerea cozonacilor si a tortului care mai intai merg la biserica.
Ce mai gelozie ma apucase pe mortii astia si in alte dati...pai cum sa cumparam noi tot felul de bunatati si sa trebuiasca sa astept ca mai intai sa manance mortii?
Dar acum nu vreau sa mananc nimic din bucatarie caci gandul ma poarta la ciocolatele pe care nasul le pregatea pt brad.Ce mai ciocolate ,una si una...chiar si bomboane fondante roz si verde pal...Numai de nu m-ar obliga maine sa mananc iar carnat din ala gretos care miroase urat,ma gandesc eu cu oroare si ma indrept in camera cealalta,aia cu bradul sa ma milogesc pt niste ciocolata sau macar o bomboana,un mar ceva...numai mancare sa nu fie!

************************************************** *************
Pregatirile au ajuns spre sfarsit,"mama"alearga in colo si-n coace cu ultimele detalii,cosurile pt biserica sunt gata,coliva,cozonac,tort,sarmale si fel de fel de carnareturi care miros urat,o sticla de vin,o sticla de ulei,o parte din ciocolatele si bomboanele care trebuiau sa fie ale mele toate...
Dar in loc sa ma supar,ma inveselesc la gandul ca "mama" mi-a crosetat tot felul de haine noi de la fusta pana la caciula,chiar si un paltonas dragut rosu cu borduri verzi.
Tot aud de Craciun si nu stiu ce inseamna ,poate o s-o intreb pe mama mea maine...daca vine ca asa a promis...ea are mereu rabdare si este buna ca o zana si rade,rade...