Citat:
|
[b]"Nu stiu daca ne dam seama, insa atunci cand spunem "acela are har, iar acela nu are", ne vedem cam prea buni si in stare sa simtim noi prezenta harului intr'un om, ori absenta lui. Oare sa fie corecta aceasta vedere "imbunatatita" a noastra insine ?!"[b]
|
Nu știu cât de corectă e vederea îmbunătățită despre noi înșine, dar știu că preoții sunt prea ușor hirotoniți. Din nefericire, am ajuns să vă și eu jocurile astea sprea sminteala mea. Doamne, iartă-mă! Tind, totuși, să cred că majoritatea preoților își au harul și darurile lor.
Citat:
|
De multe ori judecam priprit, precum, din pacate, si eu fac. Imi plac preotii cu barba, drept pentru care atunci cand vad un preot cu cioc (ori alte bazaconii decupate pe barba) mintea imi fuge la o prejudecata, cum ca nu ii duce mintea sa fie cum trebuie, apeland la tot felul de prostii ale lumii de astazi. Desi am intalnit preoti fara barba, ori chiar cu cioc, extrem de deosebiti.
|
Ce gogomănie drăcească sunt și cu ciocurile astea "(ori alte bazaconii decupate pe barba)"? Acei preoți sunt prea preocupați de ei înșiși și de ale lumii ca să mai aibă vreme de biserică și de ale bisericii, enoriași etc. Nu există "preoti fara barba, ori chiar cu cioc, extrem de deosebiti". Aceia sunt lupi în piei de oi. În care canoane au citit ei de cioc și păr tăiat artistic pe fețe?
Vai de voi, inconștienților! Cât timp pierdeți zilnic cu "înfrumusețarea voastră"? Mai bine ați prelungi ceasul rugăciunii, pentru că aceasta vă este menirea pe pământ, nu meseria!
Oameni aleși ai Biserici stau în umbră, viețuiesc fără să pună întrebări, oameni de o duhovnicie aleasă și nu sunt preoți? Iar aceștia își bat joc și de ei, și de noi, și de Scripturi și canoanele Bisericii.
N-am să înțeleg niciodată cum de Preafericitul Daniel permite așa ceva în Biserică.
Ba mai mult, un preot de mir cu barbă - ca cea din icoanele sfinților - a primit recomandarea de la un ierarh superior să se radă ca să nu fie confundat cu călugării. Și bietul preot a făcut ascultare: a tuns-o doar, să-l îmăpace pe ierarh, dar să ramână și cu conștiința împăcată. Aceasta se întâmplă cu preoții de astăzi.
Zău că-mi vine uneori să mă întreb: cu ce am păcătuit așa mult încât să trăiesc aceste vremuri desacralizate, când Biserica se autodistruge. Acum chiar că m-am smintit. Doamne iartă-mă.