Parerea mea este ca nu ar trebui sa confundam Harul preotiei,care este de la Dumnezeu...si omul care il poarta,om care este supus pacatului si usor se lasa prada ispitelor...
Crede cineva ca preotia sau calugaria este o cruce usoara?...sau ca cine isi asuma una din aceste cai este lipsit de cursele diavolului???...din contra,sa stiti ca diavolul acolo lucreaza cel mai mult,in ograda preotului sau a calugarului...
Ca in ziua de astazi s-a inmultit nr.slujitorilor care s-au lasat prada raului...este adevarat...dar sa ne uitam mai cu atentie si sa vedem ca si crestinii de astazi sunt mai pervertiti si mai usor accepta pacatul pe care il motiveaza in fel si chip numai sa se dezvinovateasca.Toate aceste concluzii le-am facut dupa lungi si diferite experiente de viata.
Inca o data va spun,sa nu credeti ca sunt o fanatica a Bisericii...din contra,sunt una din persoanele foarte lovite de slujitorii Sf.Altar,eram in manastire cand preotul acelui Sf.Locas m-a dat afara pe motiv ca nu poate sluji cand ma vede...si asta pt ca nu suportam sa vad nedreptatile lui si spuneam adevarul,nu putea sa ascund sau sa ma fac ca nu am vazut unele lucruri pe motivul "smereniei calugaresti" nu "smereniei crestinesti".Desigur ca i-am respectat dorinta si cateva luni nu am mai intrat in Bis,ascultam slujba cum puteam pe afara(indiferent ca era frig si ger...era in lunile de iarna-primavara)cand a inceput sa realizeze ca eu nu mai sunt in Biserica m-a chemat sa-mi dea canon de umilinta ca sa primesc iertarea si sa intru din nou in Bis,motivand atitudinea lui ca fiind din cauza mea ca nu plec capul...cica "smerenie",dar desigur asta tot ca el sa iasa nevinovat in fata obstii...dar asta nu m-a indepartat de Slujba si de Hristos...desi cazul acesta era cunoscut si de episcopul local,se scrisese si in ziare...dar...dar...dar...sa nu uitam vorba poporului :"pestele de la cap se strica".

Intotdeauna trebuia sa fie altul vinovat,nu adevaratul vinovat si intotdeauna venea replica :trebuie sa rabzi ca de aceea ai intrat in manastire....problema insa era alta...ca nu rabdai cele duhovnicesti spre formare duhovniceasca...ci rabdai cele lumesti din ambitii lumesti si de la oameni foarte lumesti,desi purtau haina monahala.

Dar revin la subiect :harul este sfant ca este de la Dumnezeu...purtatorul este om si cand ispitele il bombardeaza normal ca pica..mai ales ca nici nu lupta cu ele.