In secolele ce au urmat, imparatii Bizantului au facut mai multe incercari pentru a se ajunge la unire – chiar cu recunoasterea primatului papal – fiind nevoiti sa accepte un asemenea compromis, datorita expansiunii turcilor selgiucizi, care, incepand de la mijlocul veacului al XIlea, dupa ce au invins pe arabi, au constituit un pericol permanent pentru Bizant. Dar in loc sa se ajunga la o intelegere, au urmat alte evenimente care au agravat schisma. Intre altele, cruciadele – initiata de papi – au dus lannoi tensiuni intre Rasarit si Apus, caci o buna parte dintre teritoriile care apartinusera altadatan imperiului bizantin – inclusiv Grecia – au fost ocupate de cavalerii cruciati, care au creat acolo diferite regate si principate “latine” (unul chiar la Ierusalim). In 1204, in timpul cruciadei a patra, pe cand scaunul roman era ocupat de papa Inocentiu III (1198-1216), cavalerii francezi au cucerit insasi capitala imperiului Bizantin, Constantinopolul. A fost unul din evenimentele cele mai triste ale evului mediu. Se creaza ai un nou imperiu, numit “latin”, condus de Balduin de Flandra, apoi de altii. In locul Patriarhiei ortodoxe se creaza o Patriarhie latina, in frunte cu italianul Toma Morosini. Toate tezaurele imperiului au fost rapite – impreuna cu numeroase manuscrise si moaste de sfinti, ajungand in bisericile, bibliotecile si muzeele din Occident. In toata perioada existentei imperiului latin de Constantinopol, dar si a celorlalte state create de cavalerii cruciati, clerul grec a fost sistematicmpersecutat de cel latin; adeseori episcopii ortodocsi erau alungati din scaunele lor si inlocuiti cu episcopi latini, care exercitau tot felul de presiuni asupra credinciosilor ortodocsi.

In timpul ocupatiei Constantinopolului, imparatii bizantini si patriarhii ecumenici s-au refugiat la Niceea, in apropiere de coasta asiatica a Marii de Marmara, unde sa format un mic stat bizantin independent, cunoscut sub numele de “imperiul de la Niceea”, sub dinastia Lascarizilor. Abia in 1261 imparatul Mihail VIII Paleologul a reusit sa elibereze Constantinopolul si sa restabileasca imperiul bizantin, desi acum era redus numai la Capitala si tinutul inconjurator.

Datorita pericolului tot mai amenintator al turcilor selgiucizi, acelasi imparat a fost nevoit sa initieze un dialog cu scaunul papal. In 1274 s-a intrunit un sinod (conciliu) de unire la Lyon, in Franta, dar fara nici un rezultat. In prima jumatate a secolului al XVlea, imparatul Ioan VIII Paleologul face o
noua incercare de dialog. In 1438 se deschide un sinod (conciliu) pregatitor la Ferrara, in Italia, mutat la inceputul anului 1439 la Florenta. Dupa lungi discutii, la presiunea imparatului, care era de fata (patriarhul Iosif a murit la Florenta, in timpul lucrarilor Sinodului), 33 de delagati ortodocsi au semnat un act de unire, la 6 iulie 1439. Ortodocsii se angajau sa recunoasca patru puncte din invatatura catolica: primatul papal, purcederea Sf. Duh de la Tatal si de la Fiul (filioque), purgatoriul si impartasirea cu azima (sunt asa numitele “puncte florentine”).

Unirea de la Florenta a ramas insa fara urmari. Biserica Ortodoxa Rusa a respinso in 1441. Ceilalti trei patriarhi rasariteni (din Alexandria, Antiohia si Ierusalim), intruniti intr-un Sinod la Ierusalim, in 1443, n-au aderat la falsa unire de la Florenta, intrucat ea s-a hotarat in conditii tragice, fiind vizibil contrara sentimentelor majoritatii clerului si poporului ortodox. In 1450 sa
tinut un Sinod antiunionist chiar la Constantinopol. Dupa cativa ani, a urmat marea tragedie a cuceririi Constantinopolului de ostile sultanului Mahomed II (29 mai 1453), cu urmarile ei dezastruoase pentru
intreg Rasaritul ortodox. O parte din statele Bisericii ortodoxe din Balcani si Orientul Apropiat au avut aceeasi soarta, cunoscand o lunga si apasatoare dominatie otomana (Patriarhiile de Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim, Bisericile nationale din Grecia, Bulgaria, Serbia, Albania, Cipru). In
aceasta situatie, practic nu se mai putea vorbi de contacte intre cele doua Biserici. [Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu]

Documentul este mai lung, in continuare vorbindu-se despre prigoana romanilor ortodocsi din Ardeal in cei 1000 de ani sub stapanire ungara si austriaca.

@podolski_2 S-ar putea sa vb.despre lucruri diferite. Eu vb.strict de cum a aparut ortodoxia in Dacia. Imperiul Bizantin are o istorie destul de lunga. A fost intr-adevar, in cea mai mare parte, un simbol al ortodoxiei. Insa nu poti sa spui ca dacii au ramas ortodocsi datorita lor. Mitropolia noastra apartinea de Constantinopol, insa noi eram cei care fructificau ortodoxia pe pamanturile noastre, in frunte cu voievozii nostrii., martirii, monahii etc. Daca noi nu aveam credinta, ortodoxia ar fi disparut, cum s-a intamplat in Italia,Franta. Sa stii ca au fost cateva conflicte intre romani si Constantinopol.