Plânsul de vineri seara
Îndulcește-mi mintea, că de multe ori cad întru fărădelegile mele cele dintâi, zăcînd ca în noroi în gândurile cele întinate.
Și darul Tău, vrînd să se coboare în mintea mea, află mirosul urât și respingător al gândurilor mele cele întinate. Îndată se îndepărtează de mine, neaflînd o inimă pregătită în care să poată îndrepta și să slujească.
Spală-mi, Doamne, inima cu apa Ta prealuminoasă, ca să-mi vin în simțire! O, bunătatea și iubirea de oameni a lui Dumnezeu!
|