mumusihk,am citit ceea ce a scris mioara mai sus nu neg relatarile ei sustrase din carti,asa este,dar eu ti-am descris problema dintr-o perspectiva mai moderna,pe care o sustin.Spune Mioara acolo ceva de chipul sfant al monahului...aici am o reticenta,acest chip este mai degraba descris de randurile citite de ea,dar nu prea mai este conforma realitatii zilelor noastre.Acum,mai depinde si de problema cu care te confrunti,daca tu reprezinti partea monahala in acest impas,sau partea mireneasca,pentru ca fiecare individ imparte are o anumita credinta si un anumit punct de vedere fata de pacat si fata de mediul inconjurator.Este de-nteles ca este pacat sa renunti la manastire,toata lumea o stie,dar nu toata lumea percepe aceasta teorie in aceiasi masura,de aceia sunt oameni care trec mai usor peste acest gen de obstacol,resemnandu-se,si oameni care trec mai greu,sau deloc.Acum depinde de ceea ce este in sufletul si mintea ta,care tinde sa-ti caracterizeze atitudinile,esti strict responsabil de viata ta si lucrurile din ea.Fiecare isi face viata cum considera de cuviinta,incalcand sau nu anumite principii,echilibrand cumva balanta.Raspunsul il gasesti doar in tine,la modul personal de-a vedea credinta si stabilitatea sociala,totul este favorabil atata timp cat nu-ti intuneca ratiunea.Ceea ce a scris Mioara mi se pare prea radical,eu nu vreau sa asociez credinta cu blesteme"anatema",cu lipsa de compasiune,"ura" as putea spune,si altele de genul acesta,si in fata altarului la casatorie se spune "ceea ce Dumnezeu leaga,omul sa nu dezlege",si totusi in ziua de astazi ce se mai dezleaga,de nu se poate,si nu spune nimeni blesteme si altele de genul acesta.Crede-ma,degeaba cauti raspunsuri,totul sta in sufletul celui in cauza,si numai mentalitatea lui poate sa-i intrupeze dorinta.
|