Pentru domnul Profet:
La 15 August 1714, de Sf. Maria Mare, cānd īmplinea 60 de ani, iar Doamna Maria īsi serba onomastica, Constantin Brāncoveanu a fost dus la locul de osānda Ialy Chisc (Chioscul Marii).
Erau prezenti sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, reprezentantii "crestinatatii apusene - Franta, Anglia, Imperiul Habsburgic, Rusiei - care nu refuzasera invitatia chiar īn ziua de Sf. Maria" (Nicolae Iorga), alaturi de numerosi privitori. Li s'a īngaduit sa-si faca o ultima rugaciu-ne, dupa care sultanul le-a oferit viata daca trec la mahomedanism. Del Chiaro noteaza raspunsul demn al Voievodului "Īmparate ! Averea mea, cāt a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea crestina nu ma las ! Īn ea m'am nascut si am trait, īn ea vreau sa mor. Pamāntul tarii mele l-am umplut cu biserici crestinesti si, acum, la batrānete, sa ma īnchin īn geamiile voastre turcesti ? Nu, Īmparate ! Mosia mi-am aparat, credinta mi-am pazit. Īn credinta mea vreau sa īnchid ochii, eu si feciorii mei". Apoi si-a īncurajat fiii astfel : "Fiilor, aveti curaj ! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pamānteasca. Nu ne-au mai ramas decāt sufletele, sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le aducem curate īn fata Māntuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sāngele nostru !"
Sultanul a dat semnalul executiei. Primul fu decapitat visternicul Ianache Vacarescu, apoi cei patru fii ai Domnului : Constantin, Stefan, Radu si micutul Matei (11 ani).
Īnmarmurit de durere, Domnul murmura : "Doamne, fie voia Ta", dupa care i s'a taiat si lui capul. Nicolae Iorga nota : "La capatul celei mai zguduitoare tragedii, ce n'are pereche īn analele sāngeroase ale sultanilor de odinioara, numai atunci s'a pus capat celor mai strasnice clipe pe care le poate suferi vreodata un suflet omenesc. Capul Domnului nu s'a putut dezlipi de trup, la lovitura nedibace, poate miloasa, a calaului, si, gramada, trupul batrānului parinte a cazut īn tarāna udata de sāngele tuturor copiiilor sai".
|