Prietena mea are un admirator la serviciu. Acesta îi face complimente, îi dă cadouri și ea nu știe ce să facă. I se pare că el este bărbatul visurilor ei, dar ea este măritată. Ce-i de făcut? (Nina C.)
Să nu-și permită nimic. Este necesar să se țină minte că legea morală e indestructibilă. În acest caz, nu există situații în care ai putea fi îndreptățit, chiar și în mod excepțional. Nu poți spune: „Îmi permit să-l iubesc pe acest om pentru că soțul meu este atât de grosolan, lipsit de delicatețe și nu avem niciun fel de comunicare sau unitate spirituală. Dar la N., sufletul este altfel, coincidem întru toate și avem aceleași păreri despre viață. Cum să nu-l iubesc, atunci?”.
O astfel de gândire, chiar și cu un comportament decent, constituie tot infidelitate. Sigur că infidelitatea poate fi de diferite feluri, dar chiar și gândul la acel om se constituie în păcatul desfrânării. Nu putem privi lucrurile altfel. Pentru a lupta cu păcatul, trebuie să-i spunem neapărat pe nume; să nu numim păcatul acesta dragoste, ci patimă. Așa vom putea lupta mai ușor împotriva lui.
(Dr. Dimitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia și problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti și Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 45-46)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|