[Dr. Victor Ardeleanu]

***

Poate pentru dvs. cercetarea Sfintelor Scripturi și citarea din ele vi se pare un obicei sectar, iar tâlcuirea duhovnicească vi se pare a fi neortodoxă.
Haideți să vedeți profunzimea tâlcuirii Sfinților Părinți, și să înțelegeți că tâlcuirea dată de noi este doar o mică prescurtare, pe înțelesul celor mai simpli, a explicației Sfintei Biserici (și nu o invenție a noastră, după cum fac sectarii):
"Dar, să ne rugăm ca acestea să se săvârșească și la noi acum, adică „să se facă nuntă" (îoan 2,1), care este unire a lui Dumnezeu cu sufletul nostru, până când suntem „în Cana Galileii", în locul zic, al acestei de jos și prăvălite lumi, care alteori alt fel se prăvălește și prăvălește13.
Iar „nunta" aceasta, fără de venirea lui „Iisus" și a „mamei Lui" și a „ucenicilor" (îoan 2,1), nu se face. Căci de nu va crede cineva în Hristos, Care din Maria S-a născut și prin Apostoli a grăit, cum se va uni cu Dumnezeu?
Deci, să vedem, ce minune face Domnul Ia o astfel de „nuntă" și Ia o unire ca aceasta a lui Dumnezeu cu sufletul? „Apa în vin" o preface (îoan 2,9) și cele „șase vase de piatră" ale noastre le „umple". Iar „apă" vei înțelege apătoșarea și umezeala și risipiciunea [risipirea14] noastră în viață și în dogme [învățături]. Iar prin „șase vase" - vei înțelege cele cinci simțiri, prin care în fapte greșim; și al șaselea vas - partea cea cuvântătoare, prin care în dogme greșiți [greșelniri] ne aflăm. Deci, Domnul nostru Iisus Hristos - cuvântul cel evanghelicesc, zic - vindecând greșaleîe noastre cele din fapta bună cea lucrătoare și cele din cea dogmaticească - adică privitoare [văzătoare] apătoșarea și lesnicioasa risipiciune cea dintru acestea, „în vin" o preschimbă, zic în viața și cuvântarea ceea care întărește și veselește. Și așa, cele „șase vase" ale noastre „se umplu" de această bună băutură, adică și simțirile, ca să nu greșim în fapte, și socoteala [socotința, cugetul] ca să nu greșim [să nu ne poticnim], în dogme.
Și ia aminte, că acele „vase de piatră" stau acolo „pentru curățenia iudeilor" - pentru că Iuda înseamnă „mărturisire" - și se curățește cel care se mărturisește prin cele cinci simțiri, prin care mai înainte a păcătuit. Ochiul a văzut rău, dar ochiul iarăși lăcrimează la mărturisire - și așa se face spre „curățenie". A auzit urechea cântece curvești, dar iarăși se pleacă spre graiuri ale gurii lui Dumnezeu; [și tot] așa și la celelalte cinci simțiri. Iar partea cea cuvântătoare greșește în dogme [învățături], dar iarăși răutatea cea mai dinainte o curățește, strămutându-se spre a dogmatisi [învăța] drept. Iar „vase de piatră" sunt, ori pentru că din pământ este alcătuirea noastră, ori pentru că se cuvine a fi tari acelea care vor să fie vase primitoare de acest fel de vin și cu anevoie de a fi risipite [fărâmate]. „Vas de piatră" era partea cea cuvântătoare a lui Pa vel și când prigonea - că râvnitor era obiceiurilor celor părintești, mai mult decât toți cei de o vârstă cu dânsul (Galateni 1,14) - și când propovăduia - că atâta avea puterea cea întru cuvinte, încât și lica- onienii l-au socotit că este [zeul] Hermes, fiindcă el era ispravnic al cuvântului (Faptele Apostolilor 14,11-12)."(Sfântul Ierarh Teofilact al Bulgariei TÂLCUTREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN, Capitolul 2, 85)

În privința acuzației de sectar, este bine totuși să înțelegeți că este o jignire pentru orice Ortodox, și nu o pot primi. Ne-au îndrumat în sensul acesta tot Sfinții Părinți:
"„Se spunea despre avva Agathon, că s-au dus oarecari la dânsul, auzind că are dreaptă și mare socoteală. Vrând aceștia să-l cerce de a sa mânie, i-au zis lui: „Tu ești Agathon, căci am auzit despre tine că ești curvar și mândru”. Iar el a zis: „Ei bine, așa este”. Și i-au zis lui: „Tu ești Agathon bârfitorul și clevetitorul?” Iar el a zis: „Eu sunt”. Au zis iarăși: „Tu ești Agathon ereticul?” Iar el a răspuns: “Eretic nu sunt”. Și l-au rugat pe el, zicând: „Spune-ne nouă, pentru ce atâtea câte ți-am zis le-ai primit, iar cuvântul acesta nu l-ai suferit?” Zis-a lor: „Cele dintâi asupra mea le iau, căci este spre folosul sufletului meu, dar cuvântul acesta eretic este despărțire de Dumnezeu și nu voiesc să mă despart de Dumnezeu”. Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteală și s-au dus zidiți.22” (Patericul…, Pentru Avva Agathon, 5)"
Mi-a fost drag să discut cu dumneavoastră, dar v-aș ruga să abordați un stil mai apropiat de al lui ovidiu b., ahilpterodactil,alin b. Se vede că și ei sunt ucenici fierbinți ai Părintelui Arsenie Boca, dar parcă se poate dialoga cu ei, fiind un pic interesați și de ce spune celălalt, măcar pentru a-l contrazice mai eficient, vor să afle și ce este în sufletul lui.
Fiindcă nu pot spune câteva cuvinte tip lozincă și declamare niște nuanțe duhovnicești, și frumusețea sufletului unui om se îmbogățește din cele pe care le găsește în celălalt, mai ales în felul în care celălalt îl privește pe Dumnezeu. Dar pentru aceasta nu trebuie să fie în stare de luptă ci de liniște și atenție nu la ton ci la conținutul mesajului. Blândețea, smerenie și dragostea dau o siguranță că omul cu care grăiești vorbește adevărul, iar nu își manifestă doar patima mâniei.
De pildă eu v-am admirat pentru râvna care o aveți pentru a-l apăra pe cel pe care îl credeți sfânt, poate că vi s-au și petrecut câteva minuni mergând la Prislop, de care ne-am bucura să auzim. Însă, dacă ați fi de acord, și nu v-ați supăra pe mine, ar fi cuvintele dumneavoastră mai convingătoare și mai eficiente în cauza pe care o susțineți dacă ați urma sfatul Sfintei Scripturi.

Col 4:6 Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.

Nu este vorba numai de o împodobire estetică a mesajului, ci o aprofundare a lui, trecând de la tăria mai grosolană a mărturisirii, la o delicatețea și nuanțarea ei. Așa au făcut întotdeauna ortodocșii autentici.
Cel mai mult am admirat pe doamna Mihaela Dobrin, fiindcă deși a păstrat un citat din Părintele Arsenie Boca, și-a manifestat după Sfinții Părinți, rezervele acolo unde chiar era cazul. Problema cea mare a canonizării Părintelui Arsenie Boca tocmai în aceasta constă: a lua greșelile sfinției sale din viață și învățătură cu ideea preconcepută că este sfânt, fără a le analiza, și a le considera sfințenie. Dar sunt multe abateri pe care le-a făcut preacuvioșia sa și de la viețuire și de la învățături, care sunt arătate azi ca și cum ar fi adevărata credință, pe care dacă cineva le-ar urma și-ar pune într-o mare primejdie sufletul. Iar cei care nu sunt de acord cu aceste abateri, fiindcă iubesc Sfânta Predanie, sunt numiți sectari. Ce frumos este să iubim pe Părintele Arsenie Boca și de dragul lui să aratăm ce trebuie urmat la el și ce nu. Dreapta socoteală este împărăteasa virtuților și ea se manifestă prin dragoste de adevăr și dragoste de om, chiar și căzut, dar nu dragoste de minciună și fărădelege, doar pentru că le-a făcut cel îndrăgit de noi. Și noi, văzând delicatețea ortodocșilor autentici și râvna pentru adevăr, dar îi iubire, chiar dacă nu suntem așa, dacă ne străduim să facem ca ei, ne putem schimba să devenim ca ei. Sfinții Părinți ne învață că ceea ce faci te face.
Vă mulțumesc anticipat și vă rog să mă iertați dacă v-am supărat cu ceva.