TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI PROOROC IOAN BOTEZĂTORUL
Credincioșii ortodocși, catolici și greco-catolici sărbătoresc joi, 29 august, Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, profetul care a dezvăluit lumii, prima dată, că Iisus este Mesia trimis de Dumnezeu. Cultul său s-a dezvoltat în timp, iar Biserica, și în Răsărit, și în Apus, i-a consacrat, ca și Maicii Domnului, mai multe sărbători importante în timpul anului bisericesc : Soborul Sf. Ioan Botezătorul (7 ianuarie), Nașterea lui Ioan Botezătorul (24 iunie) și Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august).
Considerat Înaintemergatorul Domnului, Sf. Ioan este ultimul mare profet al Vechiului Testament, dar și cel care a făcut trecerea spre perioada Noului Testament.
În această zi, creștinătatea prăznuiește cu evlavie și tristețe Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, ultima sărbătoare importantă din anul bisericesc, care se încheie pe 31 august.
Prin viața ca și prin moartea sa, Sfântul Ioan Botezătorul, cunoscut și sub denumirea de Înaintergătorul și Botezătorul Domnului, rămâne pentru Creștinătate un Profet și un model de viață spirituală ireproșabilă. Sfântul Ioan îi învăța pe contemporanii lui să lupte până la moarte împotriva păcatului, să respecte dreptatea, să asculte Legea lui Dumnezeu, pentru a înainta astfel în virtute.
La acest praznic de doliu și de post aspru, Biserica face pomenirea morții martirice a Profetului Ioan Botezătorul, cel mai mare dintre profeți. Totodată, praznicul îl cinstește cu laudele cuvenite pe Sfântul Ioan Botezătorul, cel mai mare postitor și rugător dintre oameni, un apostol al pocăinței, care mustra cu asprime pe cărturari și pe farisei, numindu-i năpârci și pui de șerpi. Ioan a fost profetul care striga în pustiu:"Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor (Matei 3,2).
ISTORICUL SĂRBĂTORII
Pentru Ioan cea mai importantă școală de formare duhovnicească, ca propovăduitor al pocăinței și botezător al lui Iisus a fost Pustiul Iodanului. Cuvântul lui Ioan Botezătorul era îndrăzneț . El nu l-a cruțat nici pe regele Irod Antipa, tetrahul Galileei, pentru păcatul său de a se căsători cu Irodiada, soția fratelui său, Filip, când acesta era în viață. Din căsătoria cu Irodiada, Filip a avut o fiică, Salomeea.
Au rămas vestite în istoria creștinismului vorbele moralizatoare ale Sfântului Ioan:" Nu ți se cade ție să ai de soție pe femeia lui Filip, fratele tău !"
Din Evanghelie aflăm că Irod l-a întemnițat pe Ioan pentru curajul său, iar Irodiada, care nutrea o puternică ură împotriva Proorocului, aștepta un prilej de răzbunare. Irod și-a sărbătorit ziua de naștere cu mare fast, în apropierea Paștelui, invitându-i la această aniversare pe nobilii regatului. Era momentul ca Irodiada să se răzbune.
Cu acest prilej, fiica ei, Salomeea, a dansat cu voluptate în fața oaspeților. Ea a fost admirată de toți nobilii invitați la ospăț și mai ales de Irod, care i-a promis drept, recompensă orice i-ar cere, chiar și o jumătate din regat.
Sfătuită de mama sa, Salomeea i-a cerut regelui drept răsplată capul Sfântului Ioan Botezătorul. Irod a fost derutat, dar trebuia să-și respecte jurământul, pentru că de față erau cei mai importanți nobili din regat. Sentința a fost executată imediat. Un soldat l-a decapitat pe Sfântul Ioan, care era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus.
Capul însângerat a fost adus pe un platou, iar Salomeea i-a prezentat Irodiadei mult așteptatul trofeu.
Irod se temea, totuși, că Ioan ar putea învia, dacă trupul ar fi îngropat alături de cap. De aceea, regele le-a dat ucenicilor Sfântului, doar trupul acestuia. Ei au mers în cetatea Sevastia și l-au îngropat, după care au mers la Iisus să-i mărturisească sfârșitul mucenicesc al Proorocului Ioan. În schimb, capul Sfântului a avut o istorie tulburătoare: la început a fost îngropat de Irodiada în curtea locuinței sale, la mare adâncime.
ISTORIA ZBUCIUMATĂ A MOAȘTELOR SFÂNTULUI IOAN
Capul Sfântului Ioan Botezătorul se numără printre cele mai venerate moaște. După tradiția Bisericii, Capul Sfântului Ioan a fost „pierdut" de trei ori și tot de atâtea ori a fost găsit- „ aflat". În calendarul Ortodox sunt rânduite cele trei „Aflări"(descoperiri) ale Capului Său, care sunt prăznuite astfel: pe 24 februarie-„Întîia și a Doua Aflare"a Capului Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe 25 mai se omagiază a treia „Aflare"a Capului Sfântului Ioan.
Tradiția creștină , spune că doar Ioana, soția dregătorului lui Irod știa unde a îngropat Irodiada capul Sfântului Ioan. În mare taină, ea l-a dezgropat și l-a înhumat, într-un vas de lut, în mare secret, în Muntele Eleonului ( Muntele Înălțării).
PRIMA „AFLARE"
După mulți ani, un proprietar bogat și credincios s-a călugărit sub numele de Inochentie. El a ajuns pe Muntele Eleonului, zidindu-și acolo o chilie. În timp ce săpa și pentru temelia unei bisericuțe, monahul a găsit vasul de lut care ocrotea Capul Sfântului Ioan. Călugărul l-a păstrat în bisericuța sa, până când a intuit că va trece la cele veșnice. De teamă că va fi pângărit de păgâni, călugărul l-a îngropat din nou acolo unde l-a găsit. În timpul Sfinților Împărați Constantin și Elena ,Proorocul Ioan s-a arătat în visul a doi călugări și le-a cerut să-i dezgroape capul. Acest moment este socotit „Prima Aflare" a veneratului cap.
A DOUA „AFLARE" A CAPULUI SF. IOAN
După ce Sfântul Ioan le-a dezvăluit călugărilor, locul unde este îngropat capul său, cei doi monahi i-au îndeplinit dorința Proorocului, iar după ce le-au dezgropat, au purtat moaștele într-un sac oriunde mergeau.
După un timp, cei doi s-au împrietenit cu un olar și i-au dat acestuia sacul, să -l mai ducă și el.Sfântul Ioan s-a arătat în visul olarului, cerându-i să fugă de călugări.
Moaștele ocrotite de olar, i-au adus acestuia multe bucurii. Când și olarul a intuit că nu mai are mult de trăit, el a pus capul Sfântului Ioan într-o raclă și i-a încredințat-o surorii sale.
La rândul ei, sora olarului a dăruit-o călugărului Eustatie, care locuia într-o peșteră. Aici, moaștele au făcut numeroase minuni, iar călugărul le spunea credincioșilor, care veneau să se roage la el, că toate minunile sunt rodul puterilor sale. Aflând că va fi trimis în exil, călugărul Eustatie a îngropat moaștele .
A TREIA „AFLARE"
După un timp, peștera unde a locuit Eustatie a fost locuită de mai mulți călugări credincioși, care au înălțat în apropiere o mânăstire. Prin anul 452, arhimandritul Marcel, starețul mănăstirii, a văzut în apropierea orașuli Emesa un foc foarte mare, în timpul unei slujbe. Așa s-a descoperit cinstitul odor, care a fost așezat în biserica cetății Emesa din Siria .
PĂRTICELE DE MOAȘTE -ȘI LA AMIENS, ÎN FRANȚA
În vremea luptei împotriva icoanelor, Capul Sfâtului a fost îngropat alături de trupul său la Comani. În timpul împăratului Mihail, odorul a fost dezgropat și dus la Constantinopol, în Biserica Sfântului Ioan, în anul 860. După mai bine de trei secole, în anul 1204, cruciații au pătruns în sfântul lăcaș și au luat o parte din capul Sfântului Ioan Botezătorul. Moaștele luate de aceștia au fost duse în Catedrala orașului Amiens, în Franța, unde sunt venerate de credincioși.
„Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este pentru creștinătate un eveniment dureros, este apogeul păcatului și desfrâului de atunci al regelui Irod Antipa. Acel moment a culminat cu o crimă oribilă pe care , an de an, biserica o reiterează. Praznicul acesta reprezintă un moment de gândire în profunzime morală, pentru a ne feri cât putem de păcatul desfrâului și al uciderii", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din București ( B-dul Nicolae Titulescu).
DATINI ȘI OBICEIURI
Potrivit tradiției, în ziua acestui praznic, cunoscut în popor și sub numele de Sfntul Ioan Cap Tăiat, se ajunează. Tot prin tradiție, praznicul aduce cu sine o seamă de interdicții: În această zi, pentru menținerea sănătății, este bine să nu se consume fructe rotunde -mere, pere, prune și nici căpățâni de usturoi, care au formă rotundă, asemănătoare capului.
În același timp, din ajunul sărbătorii și în ziua praznicului nu se mănâncă preparate din varză și roșii, deoarece Sfântului Ioan i s-a tăiat capul pe varză, de șapte ori, și iar a înviat.
Dintr-un sentiment de pioșenie, nu se mănâncă nici fructe de culoare roșie și nu se bea vin roșu, alimente care amintesc de sângele vărsat în timpul decapitării Proorocului Ioan.
Unele persoane ajunează sau mănâncă numai struguri, pentru a scăpa de boli moștenite din familie.
În ziua praznicului, alimentele nu se pun pe tipsie
În această zi se sfințesc la biserică mere, pere, struguri și castraveți și se împart oamenilor săraci, în amintirea rudelor decedate.
De asemenea, pentru sporul familiei și pentru alungarea bolilor, în familiile în care au murit rude, în condiții suspecte sau de moarte năpraznică, se respectă momentele de reculegere și se împart pachete cu struguri, pâine și apă.
În același timp, în această zi, în gospodării nu se folosește cuțitul nici la tăiatul pâinii. Produsele alimentare și pâinea se rup cu mâna.
La orașe și la sate, pentru menținerea sănătății se păstrează o datină străveche : postitorii consumă în această zi doar turtă preparată din grâu sau din mălai.