Citat:
În prealabil postat de diana-lorena
Ce inseamna cat mai des? in fiecare saptamana, asa cum se vehicula ?
putem lua un exemplu: un om mananca dintr-o mancare specifica unei tari indepartate si o apreciaza foarte mult si de fiecare data cand are ocazia sa manance din ea se bucura foarte mult si este din ce in ce mai sanatos. Dar ocaziile se inmultesc si omul ajunge sa manance in fiecare zi aceeasi mancare. Astfel ca nu mai e atent la ce mananca si chiar arunca din mancare , gandindu-se sa incerce altceva.
|
Comparația este foarte departe de a fi perfectă, fiindcă Sf Împărtășanie nu este o mâncare obișnuită. Este Cristos. Poți să te saturi ori chiar să te plictisești de o mâncare obișnuită, dar nu poți să te saturi ori să te plictisești de Cristos.
Citat:
|
Fratilor, cu smerenie sa cugetam...daca ne-am impartasi foarte des, am mai aprecia noi Sfanta Impartasanie? Nu am ajunge sa o consideram un lucru obisnuit, banal si sa consideram ca nu mai avem nevoie de pregatire inainte?
|
Există, desigur, acest pericol. Este de datoria Bisericii și, cu precădere, a preoților să amintească mereu că Sf Împărtășanie se face spre beneficiu sufletesc și trupesc numai în stare de Har Sfințitor. Care, odată pierdut prin păcatul de moarte, se poate redobândi numai într-un singur fel: prin Taina Spovezii.
În ceea ce mă privește pe mine personal, consider că practica împărtășirii săptămânale mi-a folosit foarte mult. Și că a fost exact invers decât spuneți: cu cât mă împărtășeam mai des, cu atât simțeam nevoia să mă împărtășesc și mai des. Nu vă gândiți la chestii înalte, duhovnicești: e o senzație de foame aproape fizică. Cine nu a cunoscut-o, nu o înțelege, așa cum nu aș fi înțeles-o nici eu pe vremea când mă împărtășeam cel mult din An în Paști.
Pe de altă parte, ar fi o extrapolare ilicită să susțin că această practică, dacă mi-a folosit mie, înseamnă că folosește oricui ar face asta. Fiecare să întrebe trei persoane despre acest lucru: pe Dumnezeu, pe preot și pe el însuși (propria conștiință).