Citat:
În prealabil postat de lore86
|
Mă simt dator să vă mulțumesc!
Acum referindu-mă la subiect, eu cred că deznădejdea ne împinge să căutăm senzanționalul, și în fine argumente pentru a înfăptui păcatul. Iar de nu-l căutăm și dăm peste el, atunci e momentul să ne exersem dreapta judecată. Aici mă refer la discernământ, pe care fără citirea Scripturilor, fără povața duhovnicului nu-l vom avea niciodată, adică o discernere curată a binelui de rău. Apoi, o dată ce descoperim răul, e de datoria noastră să nu-l înfăptuim, și să nu osândim, să nu defăimăm pe cei care fac altminterea, mai ales dacă sunt fețe bisericești.
Citat:
În prealabil postat de lore86
Atunci, si abia atunci vei incepe sa vezi si pomii falnici din padure.
Si sti care-i culmea? de frumusetea lor, nu vei mai vedea uscaturile
|
Citat:
În prealabil postat de windorin
Cum ar fi sa privim spre lemnele uscate dintre copacii padurii si sa spunem ca padurea este in intregime uscata?!
|
Nimic mai clar. Cum am zis mai sus, deznădejdea, apoi mândria și nepăsarea, ne fac să privim partea goală a paharului, dacă-mi permite-ți comparația asta nepotrivită. Căci partea plină ar trebui să ne umple inimile de dragoste, de credință, de râvnă, de smerenie, de pocăință (dar cu nădejde), în așa fel încât să putem păstra legătura cu adevărata și dreapta credință creștin ortodoxă, lăsată moștenire, prin multă trudă și pătimire de oameni a căror sfințenie ar trebui să ne trezească și să ne întărească duhovnicește.