Dacii când mureau luau în Mână „Pământ”, existând Credinţa că Sufletul nu-şi va pierde
„Identitatea”, tocmai prin aceasta ca o „păstrare” a unei „Corporalităţi Nemuritoare”. Unii fac analogia cu o „prefigurare” a Trupului Înviat Hristic. Cert este că Dacii aveau o „Memorie ancestrală” a unui „Fapt Tainic” care-i apropia de Creştinism.

Dacii deosebeau „TRUPUL de Taină” de Corpul Sufletului-Spiritului. Ca o „metafizică” proprie, ei considerau pe Om ca Suflet şi Corp, şi peste acestea „TRUPUL de Taină” Nevăzut, în care se puteau oglindi deodată şi Spiritul şi corpul, şi de asemenea se „Uneau” într-un „TAINIC” peste Suflet şi Corp, care se putea vedea doar de către cei „aleşi”.

Prin acest specific al „TRUPULUI” peste Suflet şi Corp, Creştinismul este bine primit. HRISTOS, prin acest „TRUP de Taină” Vine să Se „Arate” Lumii. Creştinismul este astfel o „Împlinire” tocmai a „Tainicului CHIP”. DIVINUL Se „Arată la Faţă”, iată marea Taină Creştină.
DIVINUL nu se poate VEDEA decât în „TRUPUL de Taină”, de aceea HRISTOS nu este „Zeu încorporat”, ci este „DUMNEZEU ÎNTRUPAT”. Şi, prin CHIPUL ICOANEI, Taina
ÎNTRUPĂRII Lui HRISTOS se prelungeşte fără oprire. Nu în sensul de Imagine a ÎNTRUPĂRII, ci ca TAINĂ a CHIPULUI de ICOANĂ.
Aşa se zice că ICOANA a fost „primul pas” prin care a intrat Creştinismul în Dacia.