[Mosh-Neagu]

Cred ca "predestinarea" este ca si cu... horoscopul. Te lasi sau nu te lasi "dus de val".
In legatura cu relativitatea predestinarii, nu pot sa spun decat doua exemple care combat aceasta idee: aparent, cetatea Ninive ar fi fost sortita pieirii, dar Dumnezeu mai face o incercare si il trimite pe Iona sa le prezica sfarsitul daca nu se pocaiesc. Numai ca Iona, avand o parere personala si subiectiva (ca oricaruia dintre noi pentru dusmanii lui Dumnezeu), prefera sa moara el decat sa-i salveze pe niniviteni. Cu toata ura si indaradnicia lui Iona, Dumnezeu face astfel incat el sa ajunga pe tarmul cetatii si sa le spuna oamenilor mesajul lui Dumnezeu, mai mult ca o "obligatie de serviciu", nu fiindca i-ar fi fost mila de ei, iar acestia se imbraca in sac de la cel mai mic si pana la imparat, si astfel poporul este salvat si iertat.
Un alt exemplu despre evitarea unei predestinari anticipate o gasim in pilda femeii cananience:
Si iata o femeie cananeianca (de alt neam decit cel evreiesc), din acele tinuturi, iesind striga, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de demon. El insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Slobozeste-o, ca striga in urma noastra. Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma. El insa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor. Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti. Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela. (Matei 15, 21-28)
In mod firesc, femeia cananeianca nu indeplinea conditiile unui astfel de privilegiu. Si totusi, rugaciunea ei repetata si smerenia de a accepta conditia jignitoare de a fi nu fi considerata demna de lucruri sfinte, ci spurcata ca si cainii, a daramat toate legile scrise si nescrise si a ajuns la mila lui Dumnezeu.
Si-apoi de cate ori nu vedem cu ochii nostri cum persoane bolnave, aproape muribunde, a caror soarta pare pecetluita, dupa multe lacrimi si rugaciuni, a celor apropiati sau a preotilor, pe la sfinte moaste sau pe la icoane facatoare de minuni, nu se intorc de la groapa? Ce inseamna o minune, daca nu o iesire din firesc, ce nu poate fi predestinata. Destinul isi urmeaza cursul lui firesc, daca noi il acceptam asa cum el ni se desfasoara. Iar daca avem presarate capcane greu de anticipat pe care ori le ignoram, ori le privim neputinciosi si ne acceptam soarta, fara sa cerem ajutor in rugaciune, daca tot se intampla sa cadem in ele din naivitate, atunci, da, exista destin si predestinare clara... ca la horoscop!...