Cu duhovnicul si cu sotul am discutat, am plans, m-am spovedit si m-am impartasit de doua ori in ultimele 2 saptamani si incerc pe cat posibil sa ma rog (atat cat pot). Doar ca si in conditiile acestea nu am reusit sa scap de tristetea din sufletul meu.
Adevarat D-na Laura ca este o sansa mare, mai ales ca sarcina a ajuns la 33 sapt si 4 zile. Astazi l-au scos pe puiul meu din pantece, maine il vom boteza cu ajutorul Domnului. Insa voia Sa uneori este greu de acceptat, poate si din lipsa smereniei, numai ca toate aceste incercari intr-un timp relativ scurt care au venit tavalug parca au rupt credinta mea in doua. Si nu ma refer la credinta ca Dumnezeu nu poate face orice, ci la faptul ca nu ne sunt ascultate rugaciunile in momente de restriste. Ii multumesc Domnului ca eu si pruncul suntem bine atat cat putem, insa tot am sentimentul ca am fost parasita de sfinti si de Dumnezeu si nu stiu cum sa pun capat acestei ispite.
|