[Daniel_Ortodox]

IERTAŢI-MĂ fraţilor.

Nu am scris articolul cu ură, nu vreau să batjocoresc pe nimeni, noi creştinii trebuie să respectăm (dacă nu putem iubi) toţi oamenii de pe pământ, întâi de toate că aşa este porunca de la Hristos, să iubim, dar măcar să-i respectăm pentru calitatea lor de oameni, pe toţi. Chipul de om, chipul lui Dumnezeu.

Prin articolul scris, deşi cu tentă retorică, (ca să fie mai uşor de citit) vreau să mărturisesc. Şi să ajut. Întâi de toate pe fraţii creştini (ortodocşi- de fiecare dată când spun creştini mă refer doar la ortodocşi, pentru că din nou cu multă durere în suflet, dar ăsta e adevărul, cei numiţi ortodocşi sunt singurii creştini cu adevărat de pe pământ).
Apoi vreau să ajut pe cei aflaţi în erezie, romano-catolicii. Cum? Ca să vadă unde se află. Ca să vadă în cine cred. Cui se închină. Unui om. În loc să se închine lui Dumnezeu, ei se închină ereticului papă. Da. Ca să vadă unde se află în nebunia lor şi unde duce nebunia lor. Bisericile lor sunt goale. În Italia, Franţa sau Germania, Bisericile lor sunt goale. Uite ce-au făcut, fraţii noştri rătăciţi în erezie. Da, plâng de durere în sufletul meu, mereu, mereu. Mi-e dor de ei. Îi vreau acasă. Domnul îi va primi, cu înmiită bucurie decât pe fiul risipitor şi va şterge toată rătăcirea lor şi toată greşeala. Amin!
Franţa, al doilea puternic focar de răspândire a catolicismului după Italia, timp de sute de ani, acum a devenit cea mai atee ţară din lume, cu un procent de 64,7% (!) al populaţiei franceze declarată atee. De asemenea revoluţia franceză avea ca scopuri principale desfiinţarea creştinismului şi a monarhismului, a regilor, nu mai suportau să fie subjugaţi, când de regalitate, caând de papalitate. Alergau după putere şi unii şi alţii. Doi se bat, al treilea câştigă. Necredinţa. Unde duceţi lumea, minunaţilor? Încotro? Uite, noi ortodocşii, am rămas, tăcuţi, cuminţi, aşa în duh creştinesc, nu am căutat slavă deşartă, şi mărire lumească, nu am vrut putere politică asupra a continente întregi, nu am obligat pe nimeni să creadă prin inchiziţie, sau altele greşite, că nu vreau să mai amintesc nimic, că v-am supărat destul. Aşa trebuie să fi-ţi, minunaţilor.
Nu am dobândit Duhul Sfânt (scopul omului pe pământ) ca să aduc oamenii la credinţa cea adevărată. Nu protestanţii şi neo-protestanţii. Nu ei. Ei sunt efectul. Cauza şi rădăcina e la catolici. Pentru ce atâtea inovaţii, dragilor? Pentru ce? Nu urăsc pe nimeni, nu vreau să aduc ofensă nimănui, vreau să iubesc pe toţi. Şi din iubire, am scris ce am scris. Şi nu e paradox.
Trebuie să vă mustrăm, dragilor, fraţilor, să înţelegeţi cât de mare e nebunia în cele 19 erezii care vă vor despărţi veşnic de Hristos de nu veţi renunţa la ele. E suficient una să fie, o nebunie, ca şi adorarea unui om, episcopul Romei cel căzut, sau purgatoriul, sau indulgenţele episcopului romei, sau doar Sfântul Trup fără Sfântul Sânge al Domnului, şi nu puteţi intra în Împărăţia Cerurilor. Sunteţi conştienţi de asta?
Nu e doar Varsanufie, poate fi şi Clement, sau Augustin, sau Rareş sau Bogdan sau Charlie sau Uganduro, atâta vreme cât credinţa lor e aşa cum au rânduit-o Sfinţii Apostoli şi cum se păstrează curată şi pură, autentică, Scripturistică, originală, a creştinismului primar, precum în Ortodoxie, e doar de bine. Numele nu are importanţă. Oricum numele mai mare decât orice nume e Hristos Iisus.
Să nu căutăm ură. Să căutăm iubire. Scumpilor fraţi căzuţi, Hristos vă iubeşte! Vă iubeşte, înţelegeţi? Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, spune Scriptura. Întoarceţi-vă. Nu fiţi mândrii şi aroganţi şi plini de sine. Nu-i voie! Când greşiţi, şi cineva vă arată greşeala, cugetaţi şi voi puţin la ce spune cel de lângă voi că nu aţi făcut bine. Poate are dreptate. Cine nu suportă mustrarea, spune Scriptura, e nebun. Iar dacă are dreptate, să vă fie spre smerenie şi veselie, că a trimis Domnul, să fiţi izbăviţi. Domnul care lucrează prin oameni. Nu vreau să cred că sunteţi în nebunie. Refuz să cred asta. Sunteţi oameni integri, de o calitate rară. Potenţial şi voinţă frumoasă. Caracter şi inteligenţă. Cu adevărat aşa e.
Nu vreau erezie. Nu avem nevoie de aşa ceva. Viaţa dată nouă de Hristos e prea frumoasă, ca să nu o punem la picioarele Mântuitorului, chiar şi fără monahism. Prin dimineţile reci de zi cu zi, când mergem la servici. Să fim lumini între oameni. Să fim sarea pământului, ne spune Domnul. Nu vreau să arăt greşeli. Noi greşim mai mult ca voi. Suntem păcătoşi mai mari avem patimi grozave cu care ne luptăm zi lumină. Iar prin asta nu suntem cu nimic superiori vouă, catolicilor şi nimănui. Nici un om nu e superior altuia, oricât de mult ar crede el asta. Vreau să arăt doar acele idei şi credinţe care nu vă vor lăsa să moşteniţi cerurile. Doar atât. Vreau să vă ajut. Dacă aş ştii că doar unul singur se va îndrepta şi va renunţa la ceea ce îl ţine departe de Rai, îmi dau şi viaţa pentru acel om. Amin. Vă iubesc! Cu adevărat vă iubesc. Nu sunt ironic sau batjocoritor, nu sunt făţarnic sau prefăcut. Trebuie să vă mustru, după cunoştiinţa ce mi-a fost dată, ca să vă ajut, să vă îndrept unde este nevoie. Cu smerenie. Şi blândeţe. Şi multă iubire. Hristos Dumnezeu să vă îndrepte. El e Cel care vă iubeşte mai presus de orice cuvânt. Greşelile şi eresul aduc necredinţă în sufletele oamenilor, îndoială, nesiguranţă, împlinesc pe vrăjmaşul creaţiei şi grăbesc sfârşitul lumii. Căci singura cauză a sfârşitului lumii va fi necredinţa. Şi iubirea pervertită. A vreunui antihrist care va vrea să conducă pământul. Să nu fie.
De aceea Dumnezeu nu a pus nici o dată pentru Apocalipsă când va fi. Data o punem noi. Necredinţa noastră aduce sfârşitul. Îl grăbeşte sau îl întârzie. Măcar gândiţi puţin la ce am scris aici. Căci am scris cu sufletul.
Preaiubiţii noştri fraţi căzuţi, iertaţi-ne dacă vă mustrăm şi nu vă place, dar trebuie să o facem. Nu să ne facem datoria, ci să vă iubim. Căci prin mustrare se arată mereu doar iubire. Zice Cuvântul: Domnul, pe cine iubeşte, încearcă. Mustră. Că iubeşte. La fel cum şi noi facem cu Radu sau Elena, copii noştrii (un exemplu). Iubire, şi Adevăr. Singurele două pentru care merită şi trebuie să ne dăm şi viaţa. Of...

Iertaţi. Nu vreau să fac nici un rău nimănui, dar trebuie şi mustrare. Mare dacă e nevoie. Spre îndreptare. Şi spre dobândire. Cu iubire. Căci greşeala şi erezia nu duce la mântuire, ci la osândă, mai ales dacă e spusă "acelora mai mici decât noi", smintindu-i. Veniţi, iubiţilor acasă. Veniţi. Cu grabă. Vă aşteaptă Iubirea Sfintei Treimi, şi fratele nostru cel mare, Hristos, vă aşteaptă Tatăl nostru care ne e în ceruri, şi Sfântul Duh Dumnezeu aşteaptă ca nimeni să nu piară, ci la cunoştiinţa Adevărului să vină. Amin.

Ajunge zilei necazul ei. Iertaţi pe cel mai rău dintre oameni. Bucurii de la Maica tuturor scârbiţilor şi necăjiţilor. HRISTOS A ÎNVIAT !