View Single Post
  #2  
Vechi 27.02.2012, 19:17:03
clementia's Avatar
clementia clementia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.01.2009
Locație: Transilvania
Religia: Ortodox
Mesaje: 144
Implicit

Cauza si rostul bolii:
“ In marea Lui iubire pt. oameni, Dumnezeu ne da incercari tocmai pt. a ne apropia de El.”

“Tatăl tău Cel Ceresc, care te iubește pe tine mai presus de toți și te necăjește, și te ostenește pe tine cu felurite ispite: bine să știi, monah amărât, că precum am grăit prin proorocul, voi fi ție povățuitor aspru (Ierem. 30, 11 ) și te voi întâmpina pe calea Egiptului, întărindu-te prin necazuri; și căile tale cele de ocară ți le voi închide cu țărușii ascuțiți ai proniei mele, înțelepțindu-te cu nenorociri neașteptate și împiedicându-te ca nu cumva să aduci la faptă cele ce vrei în inima ta nesocotită ( Osea 2. 6 ) Și voi împrejmui marea patimilor tale cu porțile îndurărilor Mele. Și voi fi ție ca o panteră, care te mănâncă cu gânduri de înfruntare, de descurajare și de căință, aducându-ți în conștiință cele neștiute de tine.Dar toate aceste necazuri sânt cel mai mare har al lui Dumnezeu. Ba nu-ți voi mai fi numai panteră, ci și ac ce te rănește cu gânduri de căință, și cu dureri în inimă; și nu va mai lipsi durerea din casa ta, adică din sufletul și din trupul tău, care vor fi ospătate bine și cu folos de chinurile dulci ca mierea ale lui Dumnezeu. Iar sfârșitul chinurilor, al ostenelelor, al tulburării, al rușinii, al temerilor, al deznădejdilor ce obișnuiesc să vină peste cei ce și-au ales nevoința, sfârșitul tuturor acestor mâhniri este o bucurie cerească, o desfătare nespusă, o slavă negrăită și o veselie neîncetată.
Căci de aceea te-am necăjit, ca să te hrănesc cu mana cunoștinței; și de aceea te-am chinuit cu foamea, ca să-ți fac bine în vremurile cele de apoi și să te duc în Împărăția cea de sus. Dar, iarăși zici, omule: Eu foarte mult sunt ispitit și „șalele mele s-au umplut de ocări” cum zice proorocul. De nefericire și gârbovire am parte, și nu este mângâiere trupului și îngrijire oaselor mele. Dar marele Doctor este aproape de cei ce se ostenesc (post ,spovedanie) „ El poartă neputințele noastre și cu rana Sa ne-a tămăduit” ( Isaia 53. 5) și ne tămăduiește. De față este și acum, punându-și leacurile Sale mântuitoare. Căci eu, zice, am lovit prin părăsire, dar eu voi și tămădui ( Osea 6, 2 ). Deci să nu te temi, căci când mânia iuțimii mele va curge, iarăși voi vindeca. Că precum nu va uita femeia să aibă milă de pruncii pântecelui ei, așa nici eu nu te voi uita pe tine, zice Domnul (Isaia 49, 15 ). . Dar și mai mult se revarsă mila mea peste tine, și te cercetez în taină, și-ți grăiesc în minte, și las în cugetarea ta hrană, ca într-un cioc de pui de rândunică. Căci te hrănesc cu frica mai înaltă, cu dorul ceresc, cu suspine de mângâiere, cu străpungere, cu cântare, cu cunoștință mai adâncă și cu anumite taine dumnezeiești.“
__________________
"Pe scara sufletului meu, M-am intalnit cu bunul Dumnezeu-
Eu coboram mahnit din constiinta mea, Iar El urca surazator spre ea...
Si ne-am oprit la jumatatea scarii, Incrucisandu-ne in clipa-ntampinarii
Sagetile perechilor de ochi ,ca de-obicei, Ah ! Ochii Lui cum semanau cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu , M-am intalnit din nou cu Dumnezeu-
El cobora solemn din constiinta mea, Iar eu urcam surazator spre ea."(Minulescu)
Reply With Quote