Citat:
În prealabil postat de RalucaMC
Eu am citit demult un cuvant al Parintelui Dumitru Staniloaie care (citez din memorie) spunea ca L-a cautat pe Dumnezeu in carti,in idei,dar nu a fost multumit.A spus ca L-a cautat apoi pe Dumnezeu in oamenii din satul lui,dar nici acest lucru nu l-a multumit.A spus ca L-a cautat apoi in rugaciune si nu doar ca L-a gasit,ci si ca Acesta i-a raspuns:"Indrazneste sa crezi ca te iubesc!"
E minunat,tare mult mi-a placut cand am citit lucrul acesta.
|
Cam asa se intampla cu multi dintre noi... Mereu nemultumiti si intr-o permanenta cautare. Uneori ni se pare ca ne apropiem de "ceva", dar mai apoi ne descoperim zguduiti din radacini.
Cum am reusit sa ma apropii de Dumnezeu? Din pacate sunt departe de a fi... "aproape". Sa fii aproape de Dumnezeu inseamna mult. Cercetandu-mi sufletul, realizez ca pentru Dumnezeu, sunt inca la stadiu de vierme: "NE"-iubitor de Dumnezeu (NU fac voia Lui, desi asa spun in fiecare zi), "ANTI"-credincios (daca as fi un bun-credincios, as simti Harul in fiecare clipa), slab in ispite si prea putin ostenitor in rugaciune. Inca mai vad la altii pacate mai mari ca ale mele, iar asta ma osandeste grav. Pana cand nu ma voi vedea mai pacatos ca toti ceilalti, pana nu voi iubi neconditionat, pana rugaciunea "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!" nu ma va stapani in fiecare clipa, in adancul sufletului meu, a spune ca "m-am apropiat de Dumnezeu" este o gogorita pe care stiu eu cine mi-o strecoara in minte...