[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de preamultadezbinare

Relax,man!Intr-o buna zi,toate religiile vor fi''in umbra''!
Stiti ce imi place mie la toate religiile?Punctul lor comun:fiecare crede ca are dreptate si ca celelalte gresesc.

Amin.

Adevărat grăieşti.

Întro bună zi, acea zi neînserată, care nu mai are apus, ziua a 8-a, a veşniciei, luminată de slava lui Hristos, care pe noi, ortodocşi, şi nici pe noi, nu pe toţi, ne va lumina cu bucurie, noi fiind "turma mică", iar pe ceilalţi, slava lui Hristos, îi va arde, în acea zi, toate religiile vor fi "în umbră", adică în iad, anume iadul care este chinul acelora care ar fi putut să fie ortodocşi, dar au refuzat, de-a lungul vieţii lor, văzând Adevărul, îi va arde.

Însă eu îmi doresc să continuăm pe a arăta creştinilor ce nu cunosc creştinismul, câte puţin din ce este creştinismul, să luminăm ereziile penticostale, baptiste, advente, iehoviste şi toate, întreg pachetul demonic de neo-protestantism, cu lumina Adevărului, cu Hristos, în Sfânta Lui Biserică, care este Una, nu zece, este Sfânta Ortodoxie.

Aşadar, spun demonii, prin gurile pastorilor din penticostalism, baptism, adventism şi alţii, înşelând sufletele, spun:

"Să nu mai avem treabă cu Sfinţii din ceruri. Ei şi-au trăit viaţa, şi-au consumat şansa lor de mântuire. Ei nu mai au legătură cu noi, cei de pe pământ, dar domnu "isus" ne salvează, glorie lui "isus", să cântăm o melodie..." etc.

Însă Duhul Sfânt, Dumnezeu, în Biblie are altă părere faţă de ereziile lor, şi spune:

ARGUMENT BIBLIC pentru APĂRAREA şi DOVEDIREA MÂNTUIRII prin SFINTELE ICOANE şi prin rugăciunile SFINŢILOR DIN CERURI:

"Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă." - Luca 15, 7.

Iată Adevărul. Să răspundă ereticii, dar, la întrebările Bisericii lui Hristos, Ortodoxia:

1. De ce se face bucurie în ceruri, între Sfinţi şi între îngeri, la întoarcerea unui păcătos, dacă Sfinţii şi-au trăit viaţa ?
2. De ce le pasă Sfinţilor, atât de mult de noi, cei de pe pământ, dacă ei nu mai au treabă cu noi ?
3. Dacă sufletul este muritor, şi merge înapoi la Dumnezeu, după moartea omului, cum spun adventiştii, de ce acele suflete "moarte", Sfinţii, văd şi observă tot ce se facem pe pământ şi ştiu ei de toţi oamenii şi se bucură când unul se pocăieşte şi devine cu adevărat ortodox, adică un adevărat creştin ?
4. Cum e posibil să le pese Sfinţilor atât de mult de pocăinţa sau nepocăinţa noastră, dacă ei nu mai au treabă cu noi ?
5. Dacă ei, Sfinţii, precum vedem, se bucură când un om îşi înnoieşte viaţa cu pocăinţă, şi lepădarea omului celui vechi, aşa cum învaţă episcopii şi preoţii şi diaconii în Biserică în Ortodoxie, oare nu plâng şi când un om rămâne în nepocăinţă ? Ce să fie plânsul lor, altceva, dacă nu întoarcerea către Dumnezeu, în faţa Căruia ei stau şi stăruinţa în rugăciune pentru noi ?
6. Iată, se roagă Sfinţii pentru noi ? Ce este bucuria lor, dacă nu rugăciunile lor de mulţumire pentru păcătosul întors la pocăinţă ?
7. Dacă lor le pasă de noi şi se bucură când ne pocăim şi ne întoarcem cu lacrimi la Dumnezeu, ne spovedim şi ne împărtăşim, noi atunci, să nu le cerem sfintele lor rugăciuni, când ştim că ei ne văd tot ce facem ?
8. Sau vom fi atât de orbi şi învârtoşaţi, încât să spunem că în ceruri, Sfinţii defapt nu se bucură de întoarcerea unui păcătos, ci se bucură doar Dumnezeu? Dar scris este: "dacă nădăjduim în Hristos, doar în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii", atunci, ei, Sfinţii, au nădăjduit în Hristos şi în viaţa cealaltă, oare nu primesc ei Sfinţii, din tot ce are Hristos ? Oare nu ne a fost promis Sfinţilor, că vor sta şi ei pe tronul slavei lui Hristos şi vor domni împreună cu El ? Atunci, cum să spunem că Sfinţii nu se bucură alături de Hristos, prin întoarcerea unui păcătos la pocăinţă ?
9. Dacă lor, Sfinţilor, le pasă de noi, nouă să nu ne pese de ei ? Să nu le cerem rugăciunile cu lacrimi, ştiind că ei văd pururea faţa Domnului ? Acceptăm înşelarea demonică să credem, că ei sunt separaţi de noi ? Nu vom deveni astfel, eretici şi lepădaţi din comuniunea cu Sfinţii, când Duhul Sfânt, în Biblie, grăieşte altceva, anume că trebuie să existe comuniunea cu Sfinţii din ceruri, care se bucură de întoarcerea unui păcătos ?

Iată, nu este greşit să cerem Sfinţilor din ceruri, să se roage pentru noi, cum cred ereticii neo-protestanţi. Fiindcă ei, Sfinţii din ceruri, se bucură în Hristos, pentru întoarcerea unui păcătos la pocăinţă, adică la Taina Spovedaniei şi Taina Împărtăşaniei, lepădând viaţa de păcat şi urând păcatul, luptându-se cu el, şi căutând să biruiască cu ajutorul lui Hristos, în fiecare zi să biruiască. Aceasta-i pocăinţa. Trăită, la fiecare răsărit de soare. Pocăinţa este comuniunea cu Sfinţii. Asta-i pocăinţa. Nu egoism, cum cred protestanţii: "eu şi Jesus (gizăs)" că asta e înşelare demonică. Nu, nu egoism demonic.
Pocăinţa este comuniunea cu Sfinţii din ceruri, care ne văd în fiecare secundă ce facem, şi aşteaptă să le cerem rugăciunile, să se roage pentru noi, "cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi". Pocăinţa este să aparţinem de acea comuniune cu Sfinţii lui Hristos, prietenii Lui, casnicii Lui, din Împărăţia Cerurilor, care se roagă pentru noi, şi noi ştim asta şi le cerem rugăciunile şi astfel, să ne ajute spre mântuire.

Bucuraţi-vă, creştinilor, că sunteţi în Adevăr.
Bucuraţi-vă, ortodocşilor, că voi sunteţi adevăraţii creştini.
Bucuraţi-vă, creştinilor, că Biserica lui Hristos, este Ortodoxia !
Bucuraţi-vă pururea.

Iar voi, ereticilor, o vai vouă, treziţi-vă din protestul vostru, din penticostalismul mincinos, din baptismul fără lumină, din adventismul morţii, din iehovismul lepădat de Hristos, treziţi-vă din cursele diavolului şi îngerilor lui.

Până nu e prea târziu, treziţi-vă, frăţiori, vă rog în numele Domnului Dumnezeu, Sfânta Treime, Savaot Iubire, treziţi-vă şi veniţi Acasă, în Ortodoxie, căci doar ea, Biserica, doar Ortodoxia e Mireasa lui Hristos şi doar ea, Mireasa Domnului, Ortodoxie, aduce mântuirea.

Dumnezeu să ne ajute să luptăm mai departe, contra întunericului ereziilor şi contra păcatului şi patimilor, şi să dobândim o dragoste tot mai mare, cu rugăciune tot mai multă, care vin din nevoinţă, din post şi biruirea trupului de la deşertăciunile lumii, ca sufletul să se curăţească, mintea sufletului, nous-ul, să se înalţe, după curăţie, prin luminare, la îndumnezeire.

Rugaţi-vă pentru mine, păcătosul.